Dulce soare strălucește
pe fereastra sfântă
unde îngerul iubirii
stă răpit și cântă
unde curcubeul slavei
dulce se înclină
peste sufletele care
în genunchi suspină.

Ca un câmp de flori și-ndreaptă
ochii toți spre soare
când cântarea tremurată
cade-n jos și moare
duhurile-mbrățișate
se ridică-n slavă
și doresc a fericirii
veșnică zăbavă.

Rugăciunea mea rămâi-mi
la fereastra sfântă
până soarele străluce
și iubirea cântă
dulce curcubeul slavei
când o să se-ncline
să te poată împreună
duce-n cer cu sine.