Tu uiți acum și unde-ai fost și unde vei fi-odată
de-aceea inima ți-e-atât de grea și de-ntristată
dar nu uita, o nu uita că Domnul tău e Mare
și cum S-a îndurat atunci, - mai poate-avea-ndurare.

Tu uiți acum c-ai fost sărac - și poți să mai fii iară
de-aceea-ți legi inima ta de-averea care zboară
dar nu uita, o nu uita, că toate sunt deșarte
ci caută-l până-l poți avea avutul fără moarte.

Tu uiți acum c-au fost dureri - și poate-au iar să fie
de-aceea-mbeți inima ta cu-a lumii veselie
dar nu uita, o nu uita ce lungi dureri te-așteaptă
și până poți, cărarea ta spre ceruri ți-o îndreaptă.

Tu uiți acum credința cea dintâi și cea din urmă
de-aceea azi inima ta cărări străine scurmă
dar nu uita, o nu uita, - credința-i numai una
cine-a pierdut-o, e pierdut și el pe totdeauna.

Tu uiți acum că ai avut un Dumnezeu și-o mamă
de-aceea inima ta rea nimic nu ține-n seamă
dar nu uita, o nu uita că cel ce nu le are
amar le va striga-n zadar în veșnica pierzare!