Să-l ajuți pe cel lipsit
Că, de moare-n lipsa grea,
Tu-l ucizi nemijlocit,
Fiindcă n-ai intervenit;
Chiar prin împietrirea ta,
De nu grăbești a-l ajuta.

Dacă ai ce da, s-o faci!
Ajută pururi, binevoitor,
De poți, chinul să-l întorci,
Lacrimile amare să le seci,
Celor ce sufăr să fii de-ajutor,
Să aibă nădejde în Salvator.

Când nu poți pe-aceia
Ce sufăr cu nimic ai ajuta
Taci. Nu le mări durerea
Nu poți să le dai mângâierea!
Oricum au destulă și așa
Totuși Isus se poate-ndura.

Mila înmoaie împietrirea.
Postul te scapă de pofta rea.
Rugăciunea-ți curăță mintea
Să nu fie loc de bârfe în ea.
Și inima Duhul va umplea
Cu dorul și dragostea Sa.

Fii cu milă spre oricine
Întotdeauna! Că de-ai ști
Ce greu sufăr mulți pe lume,
Fără-ai cunoaște pe nume
Că nu spun, te-ai îngrozi.
Atunci mila te-a-nsoți.

Au atâția și atâtea
Suferințe și nevoi
Că le-ajung și făr-acelea
Ce le-ar face nevegherea
Pe care li le-am face-o noi
Cu ifose de eroi.

Doamne, cu înțelepciune
Vrem s-aducem mângâiere,
Într-un duh de rugăciune,
Împletit cu fapte bune
Și balsam pentru durere
Să-Ți slujim după putere!
Amin.
(Miercuri, 29 aprilie 2020)