Să nu dea Dumnezeu nici cui
Cât ar putea să-ndure.
Adesea, geme-n adâncul lui
De-apăsarea adâncă a răului
Ca pomul sub secure,
Neștiind cât poate să-ndure.

Când trebuie-n viață
Necaz să pătimești,
De nu te află răul,
Te vede însă cerul,
Tu mergi până-l găsești
Și tot îl întâlnești.

Când meriți să pățești,
Ca să ajungi astfel,
De nu te caută cel rău
Pe tot drumul tău
Îl cauți tu singur pe el
Și-ai să-l întâlnești fidel.

Nu te-ntoarce după fuste,
Nici nu merge-un pas sau doi!
Cine umblă după muște
Pân’ la urmă se căiește
De prea mare tărăboi
Și va ajunge la gunoi.

Surdului degeaba-i spui
Cât de mult ai pătimit.
El nu crede nimănui
Că le vede doar pe-a lui.
Nici la omul cu nesimțire
N-aștepta compătimire.

Spune-i tot lui Dumnezeu
Singur El te va-nțelege,
Te ajută-n drumul tău,
Te sprijinește la greu,
Rănile are să-ți lege,
Bucurie vei culege.
Amin.
(Marți, 12 mai 2020)