Iată că El vine pe nori. Și orice ochi Îl va vedea, și cei ce L-au străpuns. Și toate semințiile pământului se vor boci din pricina Lui. Da, amin!
Apocalipsa 1:7

Același, neschimbat pentru vecie,
privește spre pământ, spre omenire
și râde, așezat pe scaunul de domnie,
când vede înverșunata omului pornire.

Cum clocotesc popoarele de ură
și urzesc planuri pline de venin,
cum tot mai rea-i orice-a istoriei cotitură
și de blestem și silnicie e pământul plin.

Ei cred c-au câștigat supremația,
că vor zdrobi orice barieră-n univers.
De altă parte, se îngrozesc de murdăria,
de răutatea și de lipsa lor de sens.

Se tem de moarte, caută bucurie,
dar Îl disprețuiesc pe Dumnezeu.
Nu vor să accepte că aceasta-i nebunie
iar, în final, durerea le e singurul trofeu.

Se aude un Glas, ca vuietul furtunii,
ființele cerești, sfioase, se ascund,
se zguduie împărăția lumii,
noi nu ne temem: e Păstorul bun!

Coboară Domnul slavei să facă judecată,
se-apleacă-n fața Lui cei mai semeți genunchi.
Sunt scoase la lumină gând, vorbă și faptă,
plâng răzvrătiții, cântă, copiii Regelui.