De muncești cu mâna ta,
Vei fi binecuvântat oricând
Ca să ai să poți și da
Și pe sărman a-l ajuta.
Fericit e omul când
Satură pe cel flămând.

Vai de om când n-are-al lui,
Ca să poată și el ajuta.
Ar dori să dea... și nu-i.
Nu-i să iei, și nu-i să pui.
Dumnezeu de s-a-ndura,
Îl poate binecuvânta.

La ușa omului lipsit
Nu vine nici un câine.
Că fie câine, fie om,
Flămând la umbra unui pom,
Așteapt-un colț de pâine
Ce de la lipsit nu vine.

Iar dacă n-ai să poți să-i dai,
Te lasă și se duce.
Ori om, ori câine-ți vine când
Mai are o speranță-n gând
Că-i dai ceva s-apuce,
Să poată să îmbuce.

De sărac e greu în viață.
De bogat e greu în moarte.
Zici că-i om, dar e neom.
Unul n-are, altu-i lacom
De plăcerile deșarte
Și nu vrea să se îndrepte.

Fericit e omul care
Cu răbdare creștinească,
Și când are și când n-are
El rămâne-n ascultare.
Știe să se stăpânească
Și pe Domnul să-L slujească.
Amin.
(Luni, 1 iunie 2020)