¹ Cerurile-ntregi spun slava
Domnului cea mare
și întinsul lor vestește
marea Lui lucrare!
² O zi spune altei zile
acest lucru-ntruna,
și o noapte dă la alta
știre-ntotdeauna.

³ Toate-acestea fără vorbe
care să răsune,
⁴ dar puterea lor răzbate
marginea de lume.
El în ceruri a-ntins cortul
soarelui ce iese
⁵ ca un mire din odaia
nunții lui alese.

⁶ Dintr-un colț de cer la altul
raza lui pătrunde
și nimic de-a lui căldură
nu se poate-ascunde.
Legea Domnului e sfântă
sufletu-nsenină;
mărturia Lui e dreaptă,
dă la toți lumină.

⁸ Rânduirile-I curate
sunt a vieții rază,
sfânta Lui poruncă pururi
ochii luminează.
⁹ Frica Lui este curată
ține pe vecie,
judecățile-I sunt drepte
și-n veci au să ție.

¹⁰ Sunt mai scumpe ca mult aur
și ca orice-avere,
sunt mai dulci decât e dulce
picurul de miere.
¹¹ Robul Tău învățătura
de la ele-și are,
pentru cine le păzește
plata este mare.

¹² Cine-și știe de păcatul
cel din neștiință?
- Iartă-mi relele de care
n-am eu cunoștință!
¹³ Scapă-Ți robul de-ngâmfare
și de-a ei robie,
c-atunci fără de prihană
viața o să-mi fie...

¹⁴ O primește-mi, Doamne, glasul
meu cu îndurare,
Domnul meu, Izbăvitorul,
stânca mea cea tare!