O Blândă Rugăciune!

Rugăciunea e-nălţată
Doar spre Dumnezeu!
Ea e dulce, minunată,
Și-o iscăm mereu,

Nedorind a da necazuri
Celui Bun şi Blând!
E făcută în răgazuri
De trăiri fierbând,

Sau în paşnice momente
De alean şi dor!
Nu cu cereri insistente
Căpătăm amor,

Ori vreo aprigă avere
Ce-o visăm cândva!
Rugăciunea e-o plăcere!
Vrem de-acum, cu Ea,

Să vorbim cu Domnul Firii,
Printr-al nostru vis!
Acceptarea fericirii,
Mersu-n Paradis,

Nu depind de-o Rugăminte
Sau de mici dorinţi!
Suntem buni în Cele Sfinte,
Și-avem dragi Părinţi?

Totul se-mplineşte-ndată
Fără-o grijă grea!
Relele, pe loc se gată,
Plânsul ar pleca,

Iar de-s Ȋngerii aproape,
Vom spera de-acum
Că tristeţea-o să se-ngroape,
Grabnic, cum-necum,

Iar noi, vom primi din vreme,
Viză-n “Paşaport”!
Ȋn Rai, n-avem a ne teme:
Nimeni nu e mort!