Ce tainic te-nconjoară Domnul
cu binefacerile Sale
în dulci chemări, în noi îndemnuri
spre ținta mântuirii tale.

Tu nu-nțelegi cum vine gândul
ce-ți luminează o cărare
nici cum îți izvorăște-ndemnul
cu năzuința sfințitoare.

De unde-i setea rugăciunii
și ușurarea ce-i urmează,
și cine taina-ți limpezește
și cine teama-ți luminează.

De unde-ți vine mulțumirea
când ai învins în vreo ispită,
și cine-nlătură-ndoiala
din noaptea ta neliniștită...

Tu nu-nțelegi, dar după toate
e harul Lui ce te-nconjoară
și care-n toate-aceste-ndemnuri
lumină inimii-ți coboară.

Când simți blândețea lor tăcută
cum te-nveșmântă și-ncălzește
- lui Dumnezeu, Lui Singur numai
înlăcrimat Îi mulțumește!