Cu cât văd mai mult cum merge
veacu-acesta păcătos,
știu cu groază și cu lacrimi
ce-ajungeam fără Hristos.

Cât voi fi - voi vesti
mulțumind - și slăvind
credincios - și voios
mântuirea lui Hristos.

Ce-ar fi fost, fără nădejde
chinul meu din zidul gros,
multa mea singurătate
ce-ar fi fost fără Hristos?

Ce-ar fi fost, fără iubire,
mersul meu întunecos,
dus de-atâta ispitire
ce-aș fi-ajuns fără Hristos?

Ce-ar fi fost fără-nfrânare
traiul meu nerușinos,
prin atâta nebunie
ce-aș fi-ajuns fără Hristos?

O, când știu în ce foc veșnic
m-aș fi dus, de nimeni scos
nu știu cum să spun cât bine
am aflat lângă Hristos!