O, slăvită Cruce aspră, simbol și mijloc divin
al durerii și-al izbânzii date jertfă mântuirii
numai tu mă faci și astăzi să-nțeleg prin ce preț vin
liniștile conștiinței și luminile sfințirii.

Tu-mi dai harul de-a-nțelege că al biruinței nimb
nu-l ating decât prin jertfa cea mai naltă cu putință
că suprema izbăvire pot s-o am doar dând în schimb
tot ce poate fi mai unic și mai scump pentru-o ființă.

Că nu pot avea lumina ce-a de-a pururi pe deplin
decât când înving puternic toate nopțile din mine
și când orișice neliniști care uneori mai vin
nu-mi mai tulbură adâncul limpezimilor senine.

Dar ca să rămân acolo, nalt și liniștit mereu
ține-mi totdeauna tare hotărârea despărțirii
numai dezlegat de toate sunt unit cu Dumnezeu
înfrângându-mi nimicirea sunt deasupra nimicirii.