Păstrează mireasma cerului în mijlocul familiei tale.

                                         Ioan 11:1-3; 12:1-3.

            „Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav.

            Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei și Lazăr cel bolnav era fratele ei.

            Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.”

            Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, care fusese mort și pe care îl înviase din moți.

            Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr era unul din cei ce ședeau la masă cu El.

            Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului.”

         Aș vrea numai puțin să aruncăm o privire în Evanghelia după Matei 5:13, unde Domnul Isus ne califică în „ogorul” Evangheliei și ne spune: „Voi sunteți sarea pământului. (Înseamnă că pământul acesta mai este încă verde și mai are viață pe el pentru că noi nu-l lăsăm să se altereze, prin rugăciunile noastre, prin trăirea noastră, prin faptul că Domnul Isus Își găsește plăcerea în casele noastre.

            Așa cum era și se vorbește până în zilele noastre despre un sătuc din Israel, în care era o familie ca sarea din pilda Domnului.

            Dar dacă sarea își pierde gustul, prin ce își va căpăta iarăși puterea de a săra?”

         Domul să ne ajute să nu ne pierdem nădejdea, să nu pierdem pacea, să nu ne pierdem obiceiul de a ne ruga pentru țară și să nu ne pierdem niciodată obiceiul bun de a-L primi pe Isus în familiile noastre.

          Mama mea și-a pierdut mirosul în tinerețe datorită unei intervenții chirurgicale pe care a suferit-o la vârsta de 19 ani; cu toate acestea, niciodată la noi în casă nu a fost miros neplăcut și ce-i mai important, niciodată nu și-a pierdut mirosul pentru cer. Întotdeauna și-a dorit cerul! Întotdeauna și-a dorit mireasma cerului în inima ei, și în casa noastră.

            Mama mea a fost o mamă și o gospodină deosebită!

         Toată viața ei a iubit florile și le-a îngrijit cu mult drag, cu toate că nu le-a mai simțit parfumul.

          Le vedea culorile și se bucura ori de câte ori primea o floare, până când a plecat acasă la Domnul.

            Una dintre nepoatele mele, doctoriță, după ce s-a îmbolnăvit de COVID în anul 2020, și-a pierdut gustul și nu i-a revenit nici până astăzi, totuși continuă să gătească pentru soțul ei care este pastor și pentru cei doi copii ai lor.

          Și ce este mai important, nu și-a pierdut gustul pentru cer. Este deosebit de important, ca în viață să nu-ți pierzi niciodată mireasma cerului și gustul pentru el.

            Având numai aceste două exemple în față, m-am gândit că este atât de important să te bucuri de vedere, de miros, de gust și de celelalte simțuri cu care ne-a înzestrat Creatorul; totuși, fără unul dintre ele te poți bucura de viață.

          Dar, dacă în lucrurile spirituale îți pierzi gustul și nu mai simți bunătatea lui Dumnezeu; dacă nu mai ai poftă să guști măcar, să vezi cât de bun este Domnul; Psalmul 34:8: „Gustați și vedeți ce bun este Domnul.”; dacă îți pierzi apetitul pentru Cuvântul Scripturii și nu mai ai poftă să-l citești în fiecare zi, sau dacă îți pierzi mirosul pentru cer și nu-i mai simți mireasma de viață, atunci ești foarte grav bolnav.

            În cele pământești, viețuiești și fără miros și fără gust, fără vedere, fără auz, fără glas; dar în cele spirituale, fără vreunul dintre ele înseamnă moarte lentă pentru suflet, pentru că dacă nu-ți mai hrănești omul dinlăuntru cu „Mana” cerească, atunci încet dar sigur te duci pe o pantă greșită.

            Dacă nu mai vezi cerul deschis, dacă nu mai guști dulceața Cuvântului Scripturii, dacă nu mai auzi șoapta dulce a Duhului Sfânt și dacă nu mai simți mireasma de viață a cerului, ar trebui de urgență să intri în audiență la Cel ce poate să-ți redea vigoarea și sănătatea spirituală.

            Îl găsești „în odăiță”, când te așezi pe genunchi și te rogi. Îl cheamă Isus, este Fiul lui Dumnezeu și este gata să-ți dea „primul ajutor”.

            Să ne uităm împreună în textul pe care l-am citit și să observăm ce mult își doreau acești trei frați părtășia cu Isus.

          „Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. Observăm aici, o familie în care erau două surori și aveau un frate bolnav, pe moarte.

            Maria și Marta l-au îngrijit, l-au vegheat cu rândul, și au făcut tot posibilul pentru a-l pune pe picioare, dar boala se agrava.

            Așa că cele două surori au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” Vino degrabă să-L vindeci!

            Betania era un sat la circa trei Km distanță de Ierusalim, peste muntele Măslinilor și în satul acesta era o familie formată din trei frați în mijlocul cărora, Domnul Isus Își găsea mereu liniștea sufletului, dar și odihna trupului de fiecare dată.

            Înainte însă de a vorbi despre familia aceasta unită, frumoasă, credincioasă trebuie să ne uităm cu credință spre Domnul Isus care Şi-a amânat călătoria şi a ajuns în Betania la patru zile după moartea lui Lazăr, cu toate că surorile au trimis după El și L-au chemat să vină de urgență.

            Dar Domnul nu întârzie niciodată; Nouă ni se pare că Domnul întârzie cu răspunsul; dar El are vremea Lui și ceasul în care intervine și observăm, cum cu multă dragoste şi milă, Domnul Isus l-a înviat din morţi pe Lazăr.

          El Însuși, om al suferinței, le-a răspuns că această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca prin moartea și învierea lui Lazăr, Fiul să Se proslăvească.

            Lucrul acesta l-a făcut Domnul Isus tocmai ca să-Și arate divinitatea și puterea Sa asupra morții. În fața mulțimii adunate la mormântul în care zăcea Lazăr, Domnul Isus a arătat tuturor, că El este Domnul vieții. El poruncește ca un Stăpân, chiar și morții: dă înapoi ce ai luat!

          În Epistola lui Iuda versetul 9 scrie că: Arhanghelul Mihail s-a certat cu diavolul pentru trupul lui Moise. Pentru că ceea ce este a lui Dumnezeu nu poate să ia nimeni, nici Satan, nici moartea.

            Și oricine își va pierde viața, o va câștiga și va trăi prin El, dacă Îl va primi ca Domn în inimă și în familie.

            Maria și Marta, au înțeles lucrul acesta. Ele au crezut că Isus este Fiul lui Dumnezeu, coborât din cer pentru mântuirea neamului omenesc și L-au primit întotdeauna în casa lor cu drag.

            Lucrul acesta se vede din dialogul pe care îl au surorile cu Isus în fața mormântului, și prin faptul că Îl primeau în casa lor ca pe un Domn și Stăpân.

            Ce lecţie frumoasă primim de la această familie minunată!

          O familie binecuvântată în care inima Domnului Isus a găsit (atât cât se putea pe pământ), o primire caldă și o mângâiere pentru sufletul Său!

            Spre exemplu, în săptămâna patimilor, Domnul Isus se retrăgea în fiecare seară, în casa din Betania ca să-Și liniștească sufletul, pentru că în fiecare zi în Ierusalim simțea o presiune și apăsare grozavă peste El.

            De aceea Îl găsim pe Domnul, poposind în mijlocul acestei familii deosebite, pe care o iubea.

            De ce era o familie deosebită?

            Sau de ce în mijlocul acestor trei frați Domnul Își găsea plăcerea?

            Erau numeroase alte familii, cu părinți, cu copii în Betania și în satele învecinate!

            Pentru că în mijlocul acestor trei frați era armonie, era bună înțelegere și ori de câte ori Domnul Isus trecea prin zonă, intra în casa aceasta ca să-Și răcorească sufletul.

            Așa de mult îmi doresc și spun mereu în rugăciune când îmi aduc aminte de familia aceasta: Doamne, aș vrea să-Ți găsești plăcerea și în casa mea.

            Dar nu vreau să fiu egoist, mă rog Domnului să-Și găsească plăcerea și odihna în toate casele pocăiților și mai ales în familiile dumneavoastră a celor prezenți aici în Sanctuar, sau dincolo de „sticlă”.

            Mi-am adus aminte că eram tineri, aveam telefonul acela fix, cu receptor. Și uneori ne suna o familie cu care eram prieteni și auzeam în receptor cuvintele acestea: Alo, familia armonia? Așa ne vedeau ei pe noi.

            Astăzi mă întreb, oare cum vede Domnul relațiile din familie? Este armonie între frați? Este bună înțelegere între părinți și copii?

            Casa ta și casa mea este locul unde dorește Mântuitorul să poposească pentru ca să-Și odihnească sufletul? /„Vino Doamne în casa mea, / fă-Te Tu stăpân pe ea”. /

            Nu ne vorbește Scriptura despre părinții acestor trei frați: Maria, Marta și Lazăr.

            Cu siguranță au avut tată și mamă, dar este posibil să nu mai fi fost în viață.

         Dar tinerii aceștia și-au dedicat viața în slujba lui Mesia pentru că în El au simțit mireasma cerului și au vrut să o păstreze cu tot dinadinsul în casa lor.

         Marta, Maria, Lazăr erau trei frați model de iubire și primitori de oaspeți. Aveau întotdeauna casa curată, era întotdeauna liniște în familia lor, se simțea „parfumul” bunătății lor de departe, altfel nici nu și-ar fi găsit Domnul plăcere în casa lor.

            Oare nu lucrurile acestea le dorește Domnul și în casele noastre?

        L-au primit pe Isus întotdeauna cu drag în casa lor și după cum spune textul în capitolul 12:2-3 „Acolo I-au pregătit o cină. Marta slujea, iar Lazăr (înviat din morți), era unul din cei ce ședeau la masă cu El.

            Ce onoare! Ai ocazia să stai la masă cu Împăratul împăraților!

           Iată, zice Domnul, dacă aude cineva glasul Meu și-Mi deschide ușa inimii și pe cea a casei, (pentru că degeaba îți deschizi casa, dacă nu-ți deschizi și inima), voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine.

            Ce gustoasă este cina când este Isus la masă!

            Dar numai cel înviat din morți poate să stea cu El la masă. Lazăr, după ce a înviat din morți a cinat cu Isus. Poate și înainte de moarte, dar Domnul se bucură de cei vii.

        Dacă ești mort în păcate și dacă nu ai înviat împreună cu El, nu poți să stai la masa Lui.

            Maria a luat un litru cu mir de nard curat, de mare preț, a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei și s-a umplut casa de mirosul mirului.”

        Când vine Isus în casa ta, coboară cerul cu mireasma dragostei Sale… Când te vizitează Isus simți un fior pe care n-ai mai vrea să-l pierzi. Este fiorul mângâierilor și a curajului de a rămâne lângă El.

            Mi-a spus cineva că într-o noapte nu mai putea să respire; nu mai avea aer (nu era vis, ci realitate) și a văzut un înger al Domnului care a venit și a mișcat aerul cu aripile și a putut să respire mai departe.

            Când vine Domnul în familia ta se schimbă atmosfera, casa se umple de mireasma vieții pe care nu vrei să o mai pierzi.

            Când te întâlnești cu Isus, nu mai poți de bucurie și ai vrea să-I dai Lui tot ce ai mai de preț.

            Nu mai avem mir de nard; nici nu vrea altceva Domnul de la noi, decât „parfumul” credinței și ceea ce ai mai de preț: inima ta!

            „Fiule, fiică, dă-Mi inima ta!” Zice Domnul.

        Acesta este darul pe care Domnul îl prețuiește cel mai mult: o inimă curată, în totalitate dăruită Lui.

          Lucrurile acestea le găsim în casa din Betania unde Domnul poposea mereu în mijlocul celor trei frați uniți în credință și dragoste pentru Isus.