Dac-ai fi rămas statornic
legământului făcut,
ce frumos ți-ar fi tot drumul
și sfârșitul, și sfârșitul - ce plăcut.

De ți-ai fi păstrat curată
fața dragostei dintâi,
cum ți-ar arde de frumoasă
lampa ei, lampa ei la căpătâi.

De ți-ai fi adus mai darnic
ajutor la cei ce pier,
cât de drept s-ar duce fumul
jertfei tale, jertfei tale-acum spre Cer.

De ți-ai fi 'nălțat mai caldă
lacrima spre Dumnezeu,
cum ți-ar legăna viața
rodul ei, rodul ei de aur greu.

De ți-ar fi mai dulce graiul
către semenul mai mic,
ce frumoasă ți-ar fi moartea
neumbrită, neumbrită de nimic.

Și de ți-ai fi strâns comoara
unde furii n-o răpesc,
ce mulți ți-ar deschide slava
când vei trece, când vei trece prag ceresc!