În lumea asta de nevoi,
Mulți și-au pierdut speranța,
În suflet sunt săraci și goi,
Nu-și înțeleg deloc viața.

Se aleargă într-una ne-ncetat,
După nevoi pământești,
Pe Dumnezeu L-au neglijat,
Aleg să fie oameni firești.

Oricâte au, nu e-ndeajuns.
Mereu se vrea cât mai multe,
Iar duhul mort a ajuns,
Ce triste și amare cuvinte.

Căci viața nu e doar aici,
Nu se termină la mormânt,
Poți să cobori sau să te ridici,
Ne adeverește Sfântul Cuvânt.

Omule, o clipă să ne oprim,
Să ne gândim foarte bine,
Ce răsplată o să primim?
Trăim așa cum se cuvine?

Viața aceasta e trecătoare
Dar v-a continua o veșnicie,
Unde ți-o vei petrece oare?
În iad sau rai o să fie!