Cel cuminte-i totdeauna
Liniștit, tăcut și blând.
Carul plin nu face zgomot
Și nici copitele un ropot,
Numai carul gol, trecând,
Face zgomot, uruind.

Gânduri înalte despre tine
Nu îți face fără rost.
Cine se admiră însuși
E pe-un drum cu cei trufași,
Deseori admiră-un prost,
Nu-i lăudabil acest gest.

Pentru orice stări îți caută
Căi mai multe de-a ieși.
Piere șoricelul care
Numai o ieșire are.
Doar o gaură va ști,
Nu știu de va izbuti.

Caută să-i trezești pe oameni,
Cum trezește Dumnezeu
Lumea-n orice dimineață
Și cu lumina o răsfață.
Cu lumina Lui mereu
Se coboară-n defileu.

Fii cu grijă-ntotdeauna,
Nu te-ncrede-n tot ce pare.
Când ți-e frică, în pădure
Printre tufele de mure,
Lupul pare și mai mare
Și nu mai vezi altă scăpare.

Când te prea încrezi, te-nșală
Cel viclean și cel ce minte,
Că nu-s înșelători asemeni.
Tu ferește-te de oameni.
Ține bine-aceasta minte
Până ce-i cunoști ‘nainte.
Amin.
(Vineri, 23 octombrie 2020)