1. Adesea-Ți cerem binecuvântări
Și pentru liniște și pace ne rugăm
Vrem vindecare, cer fără nori
Și mâna Ta cea blândă să fie peste noi,

B: Dar Tu cunoști multele nevoi
Și poți s-oferi mai mult decât știm cere noi

R: Dar poate ca binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine
Chiar prin ochii lăcrimând
Poate harul Tău e ascuns
În nopți pustii și fără cânt

2. Adesea cerem să Te-auzim
Căzând în deznădejde când nu Te simțim
Uităm adesea ce ne-ai promis
O lume dincolo de nori și dincolo de vis

C: Când ni se pare
Că întunericul a-nvins
Și cerul pare-nfrânt, să nu uităm:
El va veni curând!

R1: Dar poate ca binecuvântarea
Curge prin stropii unei furtuni
Și vindecarea poate vine
Chiar prin ochii lăcrimând
Poate c-orice dezamăgire
Poartă o sete în ea
Și lumea asta niciodată nu o poate sătura
Poate-n fiecare plâns
Și-n nopți pustii și fără cânt
Este harul Tău ascuns…