Veacu-acesta-i mai sălbatic
decât toate pân-la el
noaptea urii și-a cruzimii
e de cel mai crâncen fel.
Nu-i nici milă, nici credință
stinsă-i flacăra iubirii
numai fiara râde, râde
bucuria nimicirii.

Oamenii, de mici învață
cât mai crud să se omoare,
nepăsarea ucigașă
calcă totul în picioare,
relele dezlănțuite
umblă drumurile toate
jefuiesc, ucid și pradă
inimile frământate.

Mâine vor rămâne lupii
să se sfâșie-mpreună
și-i va prinde dintr-o dată
a Sfârșitului furtună...
- Dar de starea lor pierdută
și de tot ce-o să le vină
care dintre cei buni poate
spune că el n-are vină?