M-ai chemat cândva Isus
dintr-un nimb de cruce
și de-atunci mai sus, mai sus
inima mi-aș duce.

M-ai înduplecat s-alerg
de-orice căi deșarte
și de-atunci tot merg și merg
și-ncă-s tot departe.

Mi-ai întins cândva să-Ți iau
sfintele-Ți versete
și de-atunci tot iau și iau
și mi-e tot mai sete.

Mi-ai aprins fiorul sfânt
de-o iubire-adâncă
și de-atunci tot cânt și cânt
și mai este încă.

Cu zări noi mi-ai fermecat
cerurile mele
și de-atunci tot cat și cat
și-s tot mai cu ele.

Chipul Tău mi L-ai pus dor
dincolo de ape
și de-atunci tot zbor și zbor
și mi-e mai aproape.