Nu știi Tu, Dumnezeul meu, că inima mi-e frântă?
Nu știi Tu tainele din ea și dorul ce-o frământă?
N-ajunge rugăciunea mea la tronul de-ndurare,
Și ochii Tăi nu-i văd pe-ai mei topiți de-nlăcrimare?

Te-ntreb în fiecare zi; e-aceeași întrebarea,
Însă de-atâția ani Tu taci. Ce lungă-i așteptarea!
De ce mă uiți? De ce Te-ascunzi? M-ai părăsit Tu, oare?
De ce, o, Doamne, nu-mi răspunzi? Tăcerea Ta mă doare.

Știu, ai un plan, ce eu acum nu-l pot pricepe încă;
Un plan de pace. Domnul meu, dă-mi pacea Ta adâncă
Să îmi păzească mintea mea de gândul renunțării,
Oricâtă vreme mă mai lași în valea așteptării.