Pe cine-ntrebi când nu știi calea
în cel mai îndoielnic ceas?
Spre cine-asculți când totul pare
pustiu și gol cu nici un glas?
Spre cine-alergi când n-ai pe nimeni
la care să privești cu drag,
iar pân-la moarte simți că nu e
de mai trecut, decât un prag?

Vin-la Crucea, vin-la Crucea Domnului,
cere-I sfatul Lui,
spune-I Lui, spune-I Lui durerea ta...
El te va-ndrepta.

La cine mergi să-ți spună-o vorbă
când toți îți tac nepăsători?
La cine-ți cauți viitorul
ascuns în temeri și-n fiori?
De unde-aștepți să-ți vină-o rază
prin fumul tot mai greu și gros,
când prăbușirea-i mai aproape
și iadul tot mai fioros?

O, nu-ntreba pe-un om netrebnic
și n-asculta pe-un biet nebun,
și n-alerga la cel fățarnic
ci vino la Isus Cel Bun;
și spune-I Lui ce te apasă
și cere de la El alin,
din cel mai negru miez-de-noapte
El face miez-de-zi senin!