O, floare a frumoasei Lucrări a lui Hristos
crescută ca lumina curatului prinos
privită ca podoaba lăcașului slăvit,
ca roua pârguită a grâului sfințit,
ca roua dimineții senine pe pămînt
- fii binecuvântată de gândul cel mai sfânt.

Păzească-ți mii de îngeri curatele comori,
ferească-te de ochii adânc ispititori,
îndepărteze-ți gândul vrăjmașului pândar,
păstreze-ți ca lumina ofranda pe altar
spre Pururea Fecioară a Cerului privind
virtuții nepătate sfințenia primind.

Dorim trăirii tale podoabele cerești
iubirii neprihana candorii îngerești,
să fii ca alabastrul cu-adânc plăcutul mir
ca o podoabă-scumpă din aur de ofir
ca fața sfintei mese de in imaculat,
ca grâul dimineții de sori încununat,
ca gîndul rugăciunii a-toate sfințitor,
ca fața Aurorii, ca ziua fără nor,
ca cele cinci fecioare primite la ospăț,
ca apa cea sfințită a Veșnicei Cetăți.

În candela nestinsă a inimii, curat,
să-ți ardă untdelemnul credinței necurmat,
întreaga ta ființă să aibă mai presus
de orișice iubire arzând pentru Isus
și-n duhul rugăciunii fierbinte stăruind
să fii o blândă rază spre tot ce-i suferind.

Când umbrele ispitei vor trece-amăgitor,
eroic înfrânarea să-ți rupă mreaja lor
departe să te țină de tot ce e oprit
deplin păstrată Celui cu care te-ai unit.
Ființa ta întreagă să fie-un sfânt potir
purtând al curăției în veci plăcutul mir,
cu sufletul și gândul mereu spre Cel Dorit,
să fii pe veci a Celui cu care te-ai unit.