Omul, când se roagă, plânge!

Omul, când se roagă, plânge!
Visul îşi alină iar!
Dorul, pe la piept îşi strânge,
Să nu-l piardă în zadar,

Ci să-l dea prin Ceruri Sfinte
Către Bunul Dumnezeu!
Omul nostru ia aminte
La Iertări ce vin mereu,

Și adoarme-n căi bătute,
Printr-al clipelor Veşmânt! …
…Un alt Om, se roagă iute,
Ȋn alt loc, pe-un alt Pământ!