Iubirea mea Isuse, mai suie blând spre Tine
pe firul unei raze, pe visul unui nor,
și-n amfora cu miruri a stărilor divine,
Ți-aduce adorarea cu cel mai alb fior...

Aș vrea să-Ți 'nalț din toată ființa mea cea nouă
cu freamăt ca din frunză, cu taină ca din stea,
un dor ce să se-mbrace în irizări de rouă,
și-un cer ce se răsfrânge pe toată fața mea.

Și-aș vrea să-Ți duc din toate pădurile o șoaptă,
din ape - o tăcere, din munți - un curcubeu,
și toate să le suie pe calea cea mai dreaptă
iubirea, care intră - ea doar - la Dumnezeu.

Iubirea mă-nsoțește când celelalte, toate,
rămân tot mai în urmă cu aripile moi;
cu ea mai vin la Tine, - ea singură mai poate...
- Sărută-ne de-odată Isuse, pe-amândoi...