Nu te lăsa molatic mereu împins și tras
de oameni și ispite pe căi înnegurate
ci luptă și veghează-ți al vieții orice pas
ținîndu-te-ntru totul mereu pe căi curate.

Păstrează-ți tot lăuntrul în pace și în har
cu-atât mai mult cu cât ești de moarte mai aproape
nu-ngădui ispitei și slăbiciunii iar
lumina să ți-o stingă și pacea să ți-o sape.

Așa ajungi odată la starea unde nu-s
puteri să mai înfrângă seninul sfânt din tine
și unde părtășia cu-ai tăi și cu Isus
îți face viața dulce și căile senine.

Când, dureros adesea, simți încă-nverșunat
cum luptă și se zbate în tine vechea fire
o, nu-ți slăbi genunchii să n-ajungi la păcat
nu merge-ncet, aleargă s-ajungi la mântuire.

Dă zbor, prin rugăciune, puterii firii noi
înalță-ți conștiința adesea temătoare
în urmă ți-e păcatul, - nici nu privi napoi
aleargă spre cunună ca zorile spre soare.