Cum să pot uita eu Doamne ceea ce-i de neuitat
ceea ce pe lumea asta nici nu poate fi-arătat?

Neuitat, neuitat
este tot ce Tu mi-ai dat
fii slăvit, fii slăvit
Domnul meu și Dumnezeu
Minunat și Strălucit.

Cum să pot uita răpirea până-n nu știu care rai
unde stările trăite n-au nici saț și n-au nici grai?

Cum să pot uita-ntâlnirea cu-al iubirilor Focar
unde clipa sau vecia au același nehotar?

Cum să pot uita eu ceasul rugăciunii strălucit
unde mi-am simțit pe umeri nimbul capului sfințit?

Cum să pot uita nălțimea peste care m-ai purtat
unde-am dus arzând pe frunte locul ce l-ai sărutat?

Cum să pot uita-nvierea celui mai slăvit mormânt
unde-au ars îmbrățișate două cruci și-un legământ?