Într-o pace ca de seară
într-un ceas ca de sfârșit
cu un glas de urmă oară
Îți aduc ce-am săvârșit.

Iată grâul Tău dat mie
l-am sfârșit de semănat
dar nu știu cu vrednicie
dac-am mers cum m-ai mânat.

Toată-a fost sămânță sfântă
dar eu n-am știut s-aleg
parcă drum și spini și stâncă
mi-ar fi fost ogoru-ntreg...

Doamne, de-ar fi măcar una
să-mi fi-ajuns în loc iubit
pentru-aceasta totdeauna
uit de tot ce-am păgubit.

Și dacă sfârșitul vine
fericit și bucuros
uit de tot ce-au fost suspine
și-mi văd totul luminos.

Binecuvântat Isuse
fie Numele-Ți Slăvit
pentru bobul ce-mi aduce
rodul dulce însutit.