Ce-ajunge pân’ la tine din câte-ndemnuri sunt,
culege sau aduce vreun rod Cuvântul Sfânt?
Te ’nalţă sau te-apleacă al rugăciunii ceas?
Te-nchide sau deschide al suferinţei glas?

Viteaz e doar acela ce s-a învins pe el,
bogat e-acela care nu cere-n nici un fel
şi fericit e-acela ce vrea cel mai puţin.
Ce-ai tu din toate-acestea, ce-alegi când ele-ţi vin?

Nu te făli cu sfinţii, când tu eşti un ateu,
nici cu părinţii vrednici, când eşti un biet pigmeu
şi nici cu uriaşii, când tu eşti un pitic;
de vrei să ai un nume, nu fi mereu nimic.

Mai bine ai iubirea decât să cânţi de ea,
decât să predici mila, mai bine-a o avea,
decât să spui Cuvântul, mai bine-ar fi să-l ţii,
’nainte de a face, mai bine e să fii.