Cel ce-aude azi cuvântul,
Cu o inimă deschisă,
Va vedea cereasca slavă,
Ce-i în Țara cea promisă.

Va vedea Ierusalimul,
Ce în ceruri e zidit,
De Isus Mântuitorul,
Care ni la pregătit.

Cel ce-aude astăzi glasul,
Care-i viu... răsunător,
Să aleagă ca să fie,
De cuvânt împlinitor.

Să privească după zarea,
Cerurilor ce-s un vis,
Să zărească începutul,
Clipelor din Paradis.

Cel ce-aude azi strigarea,
Să grăbească pasul său,
Mai departe de păcate,
Unde nu e Dumnezeu.

Unde nu-i desăvârșirea,
Căci păcatul nu-i plăcut,
Celui care-ndată vine,
Să aducă început.

Cel ce-aude zorii zilei,
Ca un cântec ce răsar,
Să înalțe o cântare,
În Dumnezeiescul har.

Steagul alb al biruinței,
Să îl fluture îndat,
Să declare biruință-n,
Numele Celui Prea-nalt.

Numai El este salvarea,
Celor care îl iubesc,
Numa El este puterea,
Celor care obosesc.

Numai El aduce viață,
Celor ce se-ncred mereu,
Doar în El... în jertfa sfântă,
Căci El este Dumnezeu.
Amin