Pe mare pornit-am prin valuri și vânt,
Spre Țara cea sfântă cu Domnul în gând,
Nimic nu ne-aduce-ntristare, nici greu,
Avem bucuria cerească mereu.

Prin arșița plină de-amar și dureri,
Avem alergarea privind doar spre zări,
Vre-o teamă ce bântuie azi un pământ,
Nu poate cuprinde al nostru ea gând.

În el veșnicia prezentă-i mereu,
În el stăpânește doar El... Dumnezeu,
E gândul ce zboară spre cele de sus,
Căci vrea sa-l cuprindă pe El... pe Isus.

Pe marele Rege iubit Dumnezeu,
Spre care grăbim chiar de timpul e greu,
Cu dor ne e calea chiar dacă sunt spini,
În trecerea vremii suntem pelerini.

Lăsăm greul vieții în urmă să stea,
În față e urma lăsată cândva,
De-o grea suferință ce-atunci s-a văzut,
În lupta cu moartea s-avem astăzi scut.

S-avem mântuirea ce El ne-a promis,
Să credem întruna în tot ce e scris,
S-avem biruință când lupta e grea,
Lumină în noapte căci Domnul e-o stea.

Pe mare pornit-am, furtuna e grea,
Dorim veșnicia, luptăm greu în ea,
La mal izbăvirea ne-așeaptă mereu,
Ea este iubirea, un viu Dumnezeu.

Nu stăm în popasul... al lumii suspin,
În noi este Duhul puterii... divin,
Grăbim spre lumina ce-i fără apus,
În ea-i veșnicia... lumina-i Isus.
Amin