Șezi la poarta casei Mele și vestește-al Meu cuvânt,
Căci ai încheiat cu Mine, omule... un legământ,
Nu ca să îți fie viața, pe pământ pe placul tău,
Ți-am dat haina mântuirii, să-mi slujești... sunt Dumnezeu.

Tu îndreaptă-ți astăzi calea, cerul să îți dăruiesc,
Nu mai asupri străinul, sau pe cei ce obosesc,
Nu nedreptăți sărmanul, pentru el viața mi-am dat,
Pentru el am dat popoare, este rodul Meu curat.

Am văzut o viclenie, cum furați și cum curviți,
Pân-la Mine-ajunse plânsul, celor ce îi prigoniți,
Voi trimite o urgie, dacă nu vă îndreptați,
De ucidere voi haina, astăzi să v-o scuturați.

Mâinile vă sunt mânjite, dar le înălțați mereu,
Nu privesc spre voi o clipă, căci Eu sunt un Dumnezeu,
Ce iubește curățirea, și plăcere voi găsi,
Doar în sufletul ce plânge, cerul îl va moșteni.

Văd cum este transformată, casa Mea de rugăciune,
Într-o peșteră ce-i rece, căci o stăpânește-o lume,
Scârbă mi-e de jertfa care, fălnicie-aduce ea,
Nu mai este pentru Mine, cum la început era.

Voi vărsa Eu o urgie, dacă azi nu vă treziți,
Cu o dragoste aprinsă, numai Mie să-mi slujiți,
Voi vărsa și-a Mea mânie, dacă nu vă pocăiți,
Dacă nu luați aminte, dacă voi nu vă smeriți.

Vreau ca să umblați pe calea, care Eu v-am poruncit,
Să vă fericesc cu harul, care este nesfârșit,
Unii altora întruna, voi să vă slujiți mereu,
Dup-acea poruncă sfântă, care am lăsat-o Eu.

Sunteți una pentru Mine, Eu nu sunt părtinitor,
Voi de ce stați pe-năltime, pe cei mari Eu îi cobor,
Coborâți-vă îndată, umiliți-vă... căci vreau,
În a voastră ascultare, mântuire să vă dau.

V-am ales să stați în frunte, dar voi locul vi l-ați luat,
Eu sunt Cel ce dau iertare, însă voi ați judecat,
Lepădați astăzi mândria, și lăsați ca-n trupul Meu,
Să se-așeze fiecare, cum voi hotarâ doar Eu.

De ve-ți asculta azi glasul, pentru voi ce a strigat,
Voi ve-ți fi poporul care, este binecuvântat,
Iar de ve-ți lăsa mândria, nepăsare să vă dea,
Vase noi doar pentru Mine, din pământ voi ridica.
Amin