Chiar dacă valuri vor lovi,
De va răcni furtuna,
De norii vor acoperi,
Și soarele și luna,
Să ai privirea doar spre cer,
Va coborâ iubirea,
De vei lupta-ți va dărui,
Putere... izbăvirea.

Chiar dacă timpul greu va fi,
Pustiul mult prea mare,
Plin de durere și necaz,
De multă-ngrijorare,
O clipă nu descuraja,
Căci Domnu-i apa vie,
Doar El te poate răcori,
Prin greul din pustie.

Chiar dacă noaptea s-ar ivi,
Cu șoapte și cu teamă,
S-aducă doar îngrijorari,
Sub norii de aramă,
Privește doar spre răsărit,
Ca să zărești un soare,
Pe razele ce nu apun,
Va coborâ-ndurare.

Iar dacă te-or înconjura,
Doar clipe de ocară,
Tu să iubești cum te-a iubit,
Isus... ca prima oară,
Căci ura te va doborâ,
E drumul spre pieire,
Spre veșnicie poți urca,
Mereu doar prin iubire.

Chiar dacă vântu-ar fluiera,
S-aducă clătinare,
Tăria ta e har divin,
El margine nu are,
Din ceruri se va revărsa,
Peste a ta ființă,
Te va-ntări în vreme grea,
Prin har ai biruință.

Orice în fața ți-ar veni,
Să mergi doar înainte,
Spre cele ce le-a pregătit,
În locurile sfinte,
Isus... ca tu în veșnicii,
Să nu mai ai durere,
Dar pân-atunci sa lupți mereu,
El îți va da putere.
Amin