Știe El durerea,
Sufletului meu,
El mi-e alinare,
Este Dumnezeu
El apa vieții,
Nu seacă vre-o dat,
El e-a mea salvare,
El mi-e Împărat.

Știe întristarea,
Care mult ar vrea,
Ca să mă scufunde-n,
Întristarea grea,
Luptă pentru mine,
Fericit sa fiu,
El îmi umple golul,
Să nu fiu pustiu.

Știe chiar și plânsul,
Ce îl vărs cu-amar,
Între plâns și mine,
Pune un hotar,
Dragostea divină,
Cu-al său foc aprins,
Ce mă face-n luptă,
Să nu fiu învins.

Știe apăsarea,
Ce o duc cu greu,
Căci în apăsare,
Simt umărul Său,
Care duce greul,
Eu să urc ușor,
Pe-aripa iubirii,
Către cer în zbor.

Știe chiar și clipa,
Când sunt ispitit,
E mereu cu mine,
Să nu fiu lovit,
De săgeata care,
Plină-i de păcat,
El îmi dă putere,
Să rămân curat.

El e Dumnezeul,
Care poate și,
Frământarea care,
Vrea a mă zdrobi,
Grija El mi-o poartă,
Liber eu să fiu,
Omul cel din mine,
Să rămână viu.

Știe Domnul viața,
Dar și greul meu,
Singur nu mă lasă,
E și El mereu,
El mă însoțește,
Căci dorință mea,
E de El știută,
Urma de-ai urma.

Știe și-a mea jale,
Care o jelesc,
Căci îi simt tăria,
Eu când obosesc,
Știe Domnul toate,
Nu mă va lăsa,
El și pentru mine,
Viața își dădea.
Amin