În brațele Tale simt Doamne iubirea,
Mi-e inima plină de-un dor ce-i divin,
În brațele Tale eu am mântuirea,
Nu este durere, Căci Tu ești alin.

Acolo mi-e inima plină de pace,
În brațul ce-odată pe cruce stătea,
Am parte de harul ce iată... mă face,
Să fiu mai puternic în vremea cea grea.

În brațe Tale eu simt ocrotirea,
Vre-o dată de teamă nu sunt îngrozit,
Mereu mă-nconjoară pe cale iubirea,
Ma face sa fiu în furtuni... neclintit.

E locul în care îți simt bucuria,
Ce inima-mi umple adânc doar de dor,
Un dor ce mă face să vreau veșnicia,
Spre ea mă avântă prin vise în zbor.

În brațele Tale mi-e inima vie,
Ce bate întruna sub harul ceresc,
Chiar dacă se-arată o vreme pustie,
Ea cântă întruna, mereu doar iubesc.

Nu vreau sa cobor de pe brațele Tale,
Un loc de odihnă în ele-am găsit,
Si-atunci când mă trece iar viața prin vale,
Privesc doar spre ceruri, nu sunt obosit.

O Doamne... pe brațele sfinte mi-e calea,
Căci simt izbăvirea din tot ce e greu,
Îți simt chiar și mila, îți simt îndurarea,
Te laud pe Tine mărit Dumnezeu.

Nu vreau nici-o clipă să știu despărțirea,
De toate ce azi pe pământ Tu mi-ai dat,
De har, de lumină, dar nici de iubirea,
Prin care pe cruce Tu viață mi-ai dat.
Amin