Departe ești încă, curată Fecioară,
și ape și codri și munți te-nconjoară;
și munca-ndelungă te ține, te ține
și Dulcele Mire, nu Vine, nu Vine...

Departe ești încă - și noaptea-i târzie
și candela-ți arde în casa pustie...
Și-i grea așteptarea, - și lacrima-ți vine,
- dar Dulcele Mire gândește la tine...

Azi orice iubire din urmă-ți dispare,
doar una-i aprinsă și scumpă și mare,
și zidul te-apasă, și lanțul te ține,
iar Dulcele Mire nu Vine, nu Vine...

Mai greu trec ca anii clipitele tale,
privești prin zăbrele departe pe cale,
tresari când s-aude un pas care vine...
- dar Dulcele Mire gândește la tine.

Așteaptă! - Mai încă puțină-așteptare,
puțină veghere, puțină răbdare...
- Dar până când oare acestea vor ține?
Iar Dulcele Mire nu Vine, nu Vine...

Mai coase, mai țese, mai cântă, mai plânge,
mai încă puține podoabe a-ți strânge,
- puține suspine și tot mai puține,
căci Dulcele Mire grăbește spre tine...