Plângerile lui Ieremia 4.


Vai a ajuns atât de înnegrit
Aurul și atât de schimbat
Aurul curățit.
Pietrele sfântului locaș
Stau împrăștiate la colțurile ulițelor
Ca bolovanii de stâncă
La poalele munților! ! ! ...
Fiii Sionului cei aleși și prețuiți cândva
Sunt priviți ca niște vase de lut
Făcute cândva de către mâinile cuiva
Chiar și șacalii își apleacă sânul
Ca puii lor să poată să sugă
Dar fiica poporului meu e fără milă
A ajuns ca struții nemiloasă și crudă
Limba sugarului uscată de sete
Se lipește de cerul gurii
Nu este pâine pentru viața făpturii
Leșină pe străzi cei ce se hrăneau
Cu mâncăruri alese
Inamicii lor trec și îi privesc fără să
le pese
Cei crescuți in puf, in și purpură
Dorm pe grămezi de zdrențe și gunoi...
DOAMNE îndură-te și-ai grijă de noi! ! ...
Pedeapsa vinei fiicei poporului meu
Mai mare este ca cea a Sodomei
Cu îngăduința Lui Dumnezeu
Prinții ei erau mai albi ca laptele
Și mai curați ca zăpada
Și mai pure și drepte aveau faptele
Trupul le era mai roșu ca mărgeanul
Și fața o aveau ca safirul
Dar acum sunt mai negricioși ca funinginea...
Cum i-a putut schimba dușmanul
Pe ei ce erau atât de frumoși! ! ...
Pielea le e lipită de oase și uscată
Ca pergamentul
Încât să ne tânguim a sosit momentul
Cei ce sunt de foame omorâți
Sunt decât cei străpunși de sabie mai
Fericiți
Din lipsa roadelor câmpului sunt
Sleiți de puteri
Cât vezi cu ochii-n cele patru zări
Mâinile femeilor copiii și-au fiert
Fiindu-le hrană ca-n deșert...
DOMNUL Și-aîmplinit furia
Și mânia aprinsă și-a vărsat
Tocmai când viitorul nostru era incert
Un foc în Sion El a vărsat
Un foc ce-i micșorează mânia
Dar Sionului îi arde temelia
Împărații popoarelor și toți
Locuitorii pământului n-ar fi crezut
Că potrivnicul și vrăjmașul ar putea intra
Pe-a Ierusalimului porți! ! ...
Ei au vărsat în mijlocul Ierusalimului
Sângele celor drepți și nevinovați
Pe haine au pete de sânge
Pătați pe mâini rătăcesc necurați
De faptele lor
Depărtați-vă li se strigă necuraților! ...
La o parte, la o parte, nu ne atingeți
Li se striga
Și lumea îi depărta
Și când printre popoare fugeau ei și
Pribegeau
Se zicea:
-Să nu mai locuiască aici! ...
Fața Domnului i-amprăștiat pe acei
Și nici nu va mai privi Domnul spre ei
Vrăjmașul la fața preoților n-a căutat
Și n-a avut milă de bătrâni
Și n-am primit ajutorul sperat
Și-n așteptare priveam spre străini
Ne pândeau pașii ca să ne împiedice
Să mergem pe-ale noastre uliți
Ar fi uzat de săbii și suliți
Ni se apropia sfârșitul
Zilele ni s-au împlinit
Nu mai e timp să luminăm sfeșnice
Da ne aflăm la sfârșit...
Prigonitorii noștri-s mai iuți ca vulturii
Pe munți ne-au fugărit
Și-n pustie ne-au pânditSuflarea vieții noastre,
Unsul DOMNULUI a fost prins
În gropile lor
Despre care ziceau:
Israel va trăi sub aripile Lui printre popoare...
Bucură-te fiica Sionului
Care locuiești în țara Uț
Dar și la tine vine potirul
Te vei îmbăta și te vei dezgoli
Zice cuvântul Domnului.

Fiică a Sionului pedeapsa Ta
S-a sfârșit
El nu te va m-ai trimite captivă
Că te-ai pocăit.
Dar ție fiica Edomului
Nelegiuirea ți-o va pedepsi
Spune cuvântul Domnului
E-aproape acea zi.
Amin! ...

Blându Ioan
Joi, iulie25.2024.