Partea I

Luați aminte ceruri și eu voi grăi,
tu pământ ascultă, că eu voi vorbi.

Ca o ploaie curgă-nvățătura mea,
precum cade roua, fie ea așa.

Că eu voi cinsti Numele Domnului
dați Domnului nostru slavă, numai Lui.

El e Stânca, - drepte sunt a Lui cărări
și desăvârșite-s toate-a Lui lucrări.

Credincios e Domnul și Adevărat,
Dumnezeul nostru Drept e și Curat.

Dar ei s-au stricat, netrebnici s-au făcut,
un neam îndărătnic și nepriceput.

Oare-așa pe Domnul vreți să-L răsplătiți,
oameni îndărătnici și nechibzuiți?

Nu-I El oare Tatăl care v-a zidit
Ce v-a dat ființa și v-a întocmit? ...

Partea a II-a

Adu-ți aminte vremea din Vechime
și socotește anii ce-au trecut;
întreabă-ți tatăl și-o să te învețe,
bătrânii tăi, să-ți spună ce-au văzut.

Când Cel Preaînalt a dat moștenire
la neamuri, când îi despărțise El,
atunci a pus popoarelor hotare
pe număr, fiilor lui Israel.

Căci partea Domnului este poporul
ce l-a ales ca moștenire-a Sa,
El l-a găsit într-o singurătate
și-ntr-o pustie care-nfricoșa.

L-a ridicat și l-a păzit cu grijă
ca pe lumina Sa și ochii Lui,
purtatu-i-a pe aripile Sale
precum îi poartă vulturul pe pui.

Așa călăuzit-a Domnul Singur
pe-al Său popor și l-a scăpat deplin
și n-a mai fost ca El vreodată nimeni
și nici ca El vreun dumnezeu străin.

Suitu-i-a pe înălțimea țării
și rodul cel mai dulce i l-a dat:
grăsimea, laptele și untdelemnul...
Dar Israel, Israel s-a-ngrășat.

Partea a III-a

Te-ai îngrășat și te-ai lățit,
pe Dumnezeu L-ai părăsit,
nesocotindu-ți Stânca ta
uitat-ai mântuirea Sa.

Prin idoli L-ai întărâtat,
prin urâciuni L-ai mâniat,
ne-ngăduite jertfe dând
la zei și idoli de curând.

Și Stânca lor au părăsit,
pe Dumnezeu ce i-a-ntocmit...
Dar El văzând S-a mâniat,
pe fiii Săi S-a supărat.

Și zis-a: - Îi voi părăsi
și voi vedea cum vor sfârși
căci sunt un neam stricat cu-ai lor
și-s un necredincios popor.

Prin zei ei M-au întărâtat,
prin idoli ei M-au mâniat.
- Și Eu îi voi întărâta,
prin alții le voi face-așa...

Partea a IV-a

Focul mâniei Mele-aprinse va arde până-n adâncimi
și ars voi face tot pământul, din temelii până-n 'nălțimi,
voi grămădi pe ei necazuri, nenorociri voi grămădi,
și toate fulgerele Mele în contra lor voi năpusti.

Vor fi topiți și stinși de foame, de friguri și de boli vor fi,
vor fi-aruncați în dinți de fiare și șerpii îi vor otrăvi;
afară vor pieri de săbii, iar înăuntru îngroziți
și tineri și bătrâni și fete, ca și copiii, chinuiți.

Voiam să-i iau cu o suflare, să-i șterg de tot de pe pământ,
dar ar fi ocărât vrăjmașul și s-ar fi amăgit spunând:
Că ei, că mâna lor cea tare și nu Eu, Domnul, am făcut...
- ei sunt un neam ce cuviința și-orice pricepere-au pierdut.

De-ar fi-nțeles ei adevărul și-ar fi gândit la Viitor
cât de ușor ar fi de dânșii, cum ar fi biruit de-ușor...
O mie-ar fi fugit de unul, așa ușor i-ar fi bătut,
de n-ar fi fost vânduți de Domnul, El dacă nu i-ar fi vândut.

Partea a V-a

Stânca lor nu este-așa ca Stânca noastră -
chiar vrăjmașii noștri sunt judecători -
ci-a lor viță e din buciumul Sodomei,
roada lor sunt struguri răi și-otrăvitori.

Vinul lor este venin și e otravă,
oare nu țin lucru-acesta, Eu, ascuns?
A Mea este răzbunarea și răsplata
când va-ncepe să le fie de ajuns.

Când nenorocirea lor e-așa de-aproape
ceea ce-i așteaptă, nu va zăbovi,
Domnu-Și judecă poporul cu dreptate
dar de robii Săi Se va milostivi.

Căci puterea lor o vede-așa sleită
și că nu-i nici rob nici slobod între ei...
El va zice: - Unde-i astăzi a lor stâncă,
unde-s oare astăzi ai lor dumnezei?

Cei ce v-au mâncat și jertfele și vinul
să se scoale să v-ajute-acum la greu...
Să știți dar că Eu și numai Eu sunt Domnul
și c-afar-de Mine nu-i alt dumnezeu.

Eu dau viață și tot Eu omor pe lume,
Eu hrănesc și tot Eu iar tămăduiesc
și din Mâna Mea nu poate scoate nimeni
pe acela ce vreau Eu să-l nimicesc.

Partea a VI-a

Căci Îmi ridic spre ceruri a Mea Mână
și zic: Precum trăiesc Eu, tot așa
cu sabia și cu-a Mea Judecată
pe-ai Mei potrivnici Mă voi răzbuna.
Pe-acei ce Mă urăsc Eu pedepsi-i-voi,
sabia Mea îi va-nghiți,
cu fulgerul săgeții-i voi străpunge,
uciși și nimiciți vor fi.

Cântați popoare-n Numele Său slavă,
căci Domnul pe ai Săi va răzbuna
și-al robilor Săi sânge niciodată
nu e pierdut și-uitat în fața Sa.
El Se răzbună împotriva celor
potrivnici și porniți la rău,
dar izbăvește țara Lui iubită
și scapă pe poporul Său.