Credința-i calea mântuirii,
Dumnezeiescul curcubeu
Ce întregește-ntreg misterul
Și leagă sufletul cu cerul,
Unind pe om cu Dumnezeu
După cum e planul Său.

Iubirea-n Veșnicul Cuvânt
Mă-nalță către cer mereu.
L-a coborât pe Domnul Sfânt
Spre mine, omul, pe pământ.
Credința, darul sfânt al meu,
Mă-nalță către Dumnezeu.

Dragul meu, chiar tu, acesta
Care-n rele ai căzut,
Care gemi sub apăsare
Și tânjești după-ndurare
Pentru păcatul ce l-ai făcut
Amăgit de Belzebut,

Sau înoți în întinarea
Putredului trai stricat,
Dac-ai ști ce mult de Domnul,
Cel ce-a îndurat Calvarul,
Ești dorit și ești chemat,
N-ai mai sta o clipă în păcat.

Dac-ai vrea să lași păcatul,
Ca pe Domnul să-L urmezi,
Câtă slavă și ce viață
Ai primi cu siguranță,
Ai primi azi, nici nu crezi.
Vino dar și ai să vezi!

Nu-i ușor să crezi cu fapta,
Însă dac-ai ascultat,
La o răsplată înmiită
Domnul Isus te învită
Și vei fi-odată-ncununat
C-ai ascultat și L-ai urmat.
Amin. (Marți, 6 octombrie 2020)