Partea I

Mi se bucură inima-n Domnul
căci puterea mea El a 'nălțat,
spre vrăjmaș gura larg mi-e deschisă,
cu-ajutorul Său m-a bucurat.

Nimeni nu este-așa sfânt ca Domnul,
nu este-alt dumnezeu peste tot,
nu e stâncă așa cum e Domnul,
Dumnezeu Cel Preaînalt Savaot.

Nu vorbiți cu-atâta-ngâmfare,
nu rostiți al mândriei cuvânt,
căci El e-un Dumnezeu care știe
cântări, tot ce faci pe pământ.

Arcul celor puternici sfărâmat e
iar cei slabi cu putere-s încinși,
cei flămânzi au acuma odihnă,
cei sătui azi de foame-s învinși.

Chiar și-aceea ce n-avea pe nimeni
a primit fericită copii,
iar aceea ce-avea o mulțime
lâncezită-a rămas fără fii.

Partea a II-a

Domnul omoară, El învie și El pogoară, cu amar
în locuința Morții rece... și El de-acolo scoate iar;
Domnul dă lipsurile grele... El dă averea după plac,
El îi smerește pe cei trufași și El înalță pe sărac.

Din praf ridică pe cel umil și din gunoi pe cel lipsit,
și-l pune ca să șadă-alături de cei mari, într-un lor cinstit.
Da, El vă va da moștenire un tron cu slavă îmbrăcat,
c-ai Lui sunt stâlpii tari pe care, El, lumea-ntreagă-a așezat.

La preaiubiții Lui de-a pururi El pașii toți le va păzi,
dar cei răi pier în întuneric, căci omul nu va birui...
Vrăjmașii Domnului pieri-vor... Cu tunet îi va judeca,
dar l-al Său Uns va da putere
și-a Lui tărie-o va înălța.