Zi de zi călătorim
Înspre țintirim cu carul,
Traiul vieți-l îndulcim
Mestecându-ne amarul.

Totu-i doar deșărtăciune,
Tot ce ne-nconjoară.
Noi dorim s-avem doar bine,
Flori și primăvară.

Dar cât ar fi de dulce viața,
În unele clipiri ale ei
Suflă vântul, vine ceața
Și nu poți să faci ce vrei.

Uneori e cald și bine
Și te crezi chiar fericit,
Dar prea puțin aceasta ține
Și prea curând e-al ei sfârșit.

Soarele răsare falnic
Și se-nalță glorios,
Vine noaptea cu-ntuneric
Și totul s-a întors pe dos.

Nici un drum nu urcă-ntruna,
Sunt și coborâri la vale.
Nu-i ospăț întotdeauna,
Sunt și întristări pe cale.

Uneori ne facem singuri
Bucuria și-ntristarea,
Nouă și celor de-alături,
După cum ne e umblarea.

Uneori și cei din jur
Te înalță sau te coboară.
Dar dacă ești om matur,
Nu lași credința să moară.

Uneori Satan vrăjmașul
Te atacă mișelește.
Dacă te-ncrezi în Domnul,
El credința-ți întărește.

Uneori și Dumnezeu
Te încearcă în credință.
Tu fii veghetor mereu,
Ca să ajungi la biruință.

Și-astfel pe valurile vieții
Să plutim neclătnați
Ca-n dimineața dimineții
Sus la cer să fim luați.

Aici e dulcele cu-amarul
Totdeauna împletit,
Că pleava o separă ciurul,
Apoi rămâne grâul aurit.

Doar dovedind statornicie
Peste valurile mării
Poți avea în veșnicie
Harul binecuvântării.

Aici toți sunt împreună,
Buni și răi de-a valma,
Dar în cer primesc cunună
Cei ce-s sfinți acuma.
Amin.
(Miercuri, 13 iulie 2022)