FĂ CA VIAȚA TA SĂ CONTEZE
Epistola apostolului Pavel către Romani este cea mai mare scrisoare care a fost scrisă vreodată
în istoria lumii.
Cea mai mare deoarece este cea mai mare expunere a stării lumii și a ce a făcut Dumnezeu pentru a o salva
și felul în care poporul Său trebuie să trăiască în ea.
Este cea mai mare deoarece este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat de Duhul lui Dumnezeu și mai cuprinzătoare
decât toate celelalte epistole inspirate din Scriptură.
Este cea mai mare deoarece poartă semnele și are mesajul cel mai complet al celui mai mare teolog și
misionar care a trăit vreodată, după Domnul Isus Hristos.
Este cea mai mare deoarece nicio altă epistolă nu a ridicat provocări mai mari celor mai mari minți din istorie.
Este cea mai mare deoarece nicio scrisoare din istoria lumii nu are efect mai mare, n-a avut vreodată un
efect mai mare asupra formării sau reformării doctrinei și vieții Bisericii globale a lui Hristos.
Este cea mai mare deoarece din toate epistolele inspirate din Noul Testament și din toate scrisorile
neinspirate din istoria lumii, Romani a fost folosită de Dumnezeu pentru a salva pe mai mulți păcătoși
decât orice altă scrisoare în existență sau care nu mai există.
David Platt, ultima oară când am fost împreună, a recitat din memorie, în timpul mesajului său, primele
8 capitole din Romani și Dumnezeu a mântuit studenți în timpul acelei recitări.
O tânără cunoștea chiar capitolul în timpul căruia a fost născută din nou, ascultând la cartea Romani.
De aceea am așteptări înalte, așteptări mari că, în timp ce încerc să explic mesajul cărții Romani
pentru cauza cea mai mare din lume, adică predicarea mesajului din Romani la neamurile ne-evanghelizate
din lume, am așteptări mari ca unii dintre voi să treceți de la moarte la viață.
Și mă aștept ca sute dintre voi să găsească ghidaj decisiv pentru viețile voastre în predicarea mesajului
din Romani, probabil ca și un punct culminant al tuturor celorlalte lucruri pe care le-ați auzit.
Apostolul Pavel m-a încurajat să am acest fel de încredere cu privire la călăuzirea decisivă în predicarea
mesajului cărții Romani.
Mi-a dat această încurajare prin felul cum vorbește despre chemarea sa proprie și călăuzirea pe care o are el.
Vreau să vă atrag atenția asupra acestui lucru, căci cred că una din problemele cele mai urgente pentru fiecare
din voi și pentru mine la vârsta de 73 de ani, după ce mi-am completat lucrarea pastorală vocațională
și mi s-a deschis un capitol care nu este prea diferit de al vostru.
I-am spus soției acum 5 ani, când am ieșit la pensie, că mă simt ca la 22 de ani, pentru că pot face orice.
Deci oriunde ești în viața ta, probabil că problema „Doamne, cum pot cunoaște voia Ta, cum pot experimenta
așa-numita chemare de la Tine?”
Pavel, în Romani 15:20, vorbește despre călăuzirea divină în viața sa, despre ambiția sa condusă de Duhul Sfânt,
și o înrădăcinează nu în întâlnirea orbitoare pe care a experimentat-o pe drumul Damascului, atunci când
Dumnezeu l-a mântuit și l-a chemat în mod decisiv de la a fi un persecutor la a fi apostol.
Te-ai aștepta, atunci când își documentează chemarea să ajungă la cei nemântuiți din Spania, să se refere
la acel eveniment și să spună, „Atunci s-a format chemarea mea,” dar nu se întâmplă așa. El nu menționează
deloc acea experiență în cartea Romani.
Ceea ce face e să citeze Scriptura.
Iată ce zice în Romani 15:20-21 - „Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit,
ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul, ... ”
Rugăciunea mea e ca sute dintre voi să spuneți ceva asemănător: „asta e ambiția mea. Nu voi sta aici ca să
construiesc pe temelia pusă de alții. Piper a făcut asta toată viața lui, eu nu voi face asta, ci voi merge
într-un loc mai puțin evanghelizat și la un popor mai puțin evanghelizat decât toate popoarele pe care le știm.”
Dar care e următoarea propoziție pe care o vei spune?
Versetul 21.
Hai să încep din nou, ca să vedem curgerea textului.
„Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă
de altul,” - și acum prezintă temelia. Nu e drumul Damascului, ci Isaia 52:15.
„după cum este scris: ” - ambiția mea e să merg în Spania să predic celor ne-evanghelizați, după cum este scris:
"Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaşte."
Pavel se aștepta ca toți credincioșii să citească acest text, dar nu toți să meargă în Spania.
Cum merge aceasta în contextul argumentului?
Merge pentru că Dumnezeu, în felul în care cheamă, e printr-un text din Scriptură, un adevăr de neclintit
și inspirat, să te prindă, nu într-un moment de o clipă care dispare în ziua următoare, ci ceva care te
ține, zi de zi, lună de lună, an de an, până când spui, „Nu eu fac aceasta, nu eu sunt cel ce face ca textul să
aibă acest efect asupra mea, ci e o lucrare a lui Dumnezeu.”
Și această îngemănare a lucrării Duhului Sfânt și a Cuvântului lui Dumnezeu constituie chemarea lui Dumnezeu.
"Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n-auziseră de El, Îl vor cunoaşte."
În mod asemănător, ca să nu credeți că acesta e un lucru izolat, atunci când Pavel și Barnaba, în Antiohia
Pisidiei, în timpul primei călătorii misionare a lor, s-au întors de la sinagoga iudeilor, de unde fuseseră
respinși, pentru a se duce la Neamuri în acel oraș, ce au spus ei?
„Căci așa ne-a poruncit Domnul... ”
„Căci așa ne-a poruncit Domnul... ”
Și apoi citează Isaia 49:6 - „De aceea, te pun să fii Lumina neamurilor, ca să duci mântuirea până la
marginile pământului.”
Deci Pavel în Romani, sau Pavel și Barnaba în Fapte 13 și-au înrădăcinat chemarea, chiar dacă avuseseră
acele experiențe fenomenale, și-au înrădăcinat chemarea în Cuvântul lui Dumnezeu.
Și cred că acesta e felul în care se petrec lucrurile aici.
Aceasta este o conferință saturată de Biblie.
Stați aici și ascultați la Cuvântul lui Dumnezeu predicat ore în șir.
Nu e un accident.
E un miracol că sunteți aici.
Nu exista nimic de genul acesta când eram de vârsta voastră.
Un banner era lucrul cel mai apropiat.
Acest fel de conferință cum avem acum este foarte răspândit astăzi.
Incredibil că oamenii vor să vină aici și să predice și să cânte cântări Domnului Isus și motivul e că
Duhul Sfânt folosește Cuvântul lui Dumnezeu pentru a chema oamenii de la întuneric la lumină și apoi
a-i chema în slujba Sa.
Fie ca Dumnezeu să folosească acest text și toate celelalte pentru a clarifica forma, și a solidifica,
a intensifica, a adânci sensul vostru de direcție în aceste zile.
Încă un lucru cu privire la mesajul din Romani.
Ca să nu credeți că minimalizez Romani, căci trebuie s-o strâng într-un mesaj străin (adică suntem la o
conferință cu privire la misiune, mie mi s-a dat Romani, trebuie să găsesc ceva despre misiune în Romani
și o voi forța să fie ceva ce nu este) - ca să nu gândiți asta, vreu să vă atrag atenția asupra faptului
că Romani este o scrisoare de suport pentru misionari.
Aproape toți cercetătorii ar spune aceasta.
O scrisoare de suport pentru misionari.
Începe în 1:5 cu Pavel identificându-și chemarea: „am primit harul şi apostolia, ca să aducem, pentru Numele
Lui, la ascultarea credinţei pe toate Neamurile.”
Acesta e versetul 5 din capitolul 1: aceasta e chemarea mea, să aduc la ascultarea credinței pe toate Neamurile. De aceea fac ce fac.
Apoi, aproape de finalul epistolei, în 15:23-29, iată ce scrie:
„Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc
fierbinte să vin la voi, nădăjduiesc să vă văd în treacăt când mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de
voi până acolo,” - de aceea o numesc o scrisoare de suport pentru misionari.
Mă duc în Spania, mă opresc pe la Roma, vreți să mă ajutați?
Este o scrisoare de suport pentru misionari.
Apoi continuă: „după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
... După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania,
şi voi trece pe la voi. Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvântare de la Hristos.”
Și în această scrisoare apostolul Pavel desfășoară mesajul vieții sale astfel încât biserica locală care
urma să-l sprijinească să știe la ce se angajează.
Ei nu-l întâlniseră pe Pavel și mulți din ei probabil nici nu auziseră de Pavel, iar acum urma să știe
din plin cine este el, datorită acestei scrisori de sprijin pentru misionari care e cea mai minunată
ce a fost scrisă vreodată.
Această strategie de a procura sprijin este motivul pentru care această conferință are ca scop să producă
2 feluri de creștini: cei ce merg și cei ce trimit.
Aceștia sunt singurele feluri de creștini care există, în afară de cei ce nu ascultă.
Sunt 3 feluri de creștini: cei ce merg, cei ce trimit și ce ce nu ascultă.
Motivul pentru care gândim astfel e datorită felului lui Pavel de abordare cu privire la procurarea sprijinului.
Există cei ce nu ascultă, cei ce merg și cei ce trimit, iar el explică în mod clar că nu se așteaptă să fie
neascultători, ci să fie din cei ce trimit.
El e cel ce merge, iar ei trimit - nu le cere să meargă.
De aceea, ca și pastor, simt că am autorizație biblică să spun oamenilor că Dumnezeu nu așteaptă ca
majoritatea dintre voi să mergeți, dar în această sală, având în vedere procesul de auto-selecție cu privire
la cei ce vin aici, sute și sute, cred, trebuie să fie atinși în mod atât de decisiv în aceste zile,
încât să mergeți.
Deci această conferință există deoarece credem că, prin predicarea Cuvântului, cu rugăciune fierbinte
focalizați pe măreția lui Hristos, slava mântuirii, realitatea iadului, necesitatea auzirii Evangheliei
pentru a fi mântuiți, ca Dumnezeu să vă atingă inima în folosul neamurilor și să vă facă fie oameni care
trimit cu bucurie, sau oameni care își asumă riscul și merg.
Iată ce vom face în timpul care a mai rămas - voi rezuma această carte (e ceea ce mai am timp să fac) în 4
puncte principale și vom privi pe rând la ele. Vă voi prezenta punctul apoi îl voi sprijini cu Scriptură
și sper ca în timp ce Scriptura vă inundă punctele să devină neclintite.
Ați auzit multe la această conferință până acum despre mânia lui Dumnezeu și despre realitatea iadului,
care stă la baza poverii pe care o avem.
Iat-o - și voi sta aici câteva minute, căci de cele mai multe ori am trecut peste ea ca peste o realitate
evidentă. Trebuie să înțelegeți că acea cântare pe care am cântat-o cu câteva minute în urmă,
„Pe acea cruce unde a murit Hristos, Mânia lui Dumnezeu a fost satisfăcută... ”
Liderii mei de închinare au fost la conferințe unde acea cântare a fost urâtă de oameni și n-au vrut s-o cânte.
Mi-au spus, „Ei urăsc cântarea asta, nici nu vor s-o cânte.”
Acestea sunt conferințe evanghelice, care nu vor să cânte despre mânia lui Dumnezeu.
Dacă asumi că a vorbi despre realitatea mâniei și că Dumnezeu ne salvează de la mânia Sa este un lucru
acceptat de toți evanghelicii, să știți că nu e.
Deci trebuie să decizi: „Este în Biblie?”  Și dacă este, atunci cum te vei raporta la ea?
Așa că iată primul meu punct:
1. Cel mai mare pericol pentru fiecare persoană din orice grup etnic, din orice loc de pe pământ și
din orice timp al istoriei, este mânia îndreptățită a lui Dumnezeu împotriva păcătoșilor vinovați,
care duce la suferință veșnică, în afară de cazul când Dumnezeu Însuși ne salvează de la judecata Sa.
Sărăcia, foamea, boala, războiul, crima, schimbarea climei, dependențe, lipsa de locuință, ignoranța,
traficul de persoane pentru prostituție - toate acestea aduc multă suferință la nivel global, dar pălesc
în comparație cu pericolul de a fi sub mânia lui Dumnezeu.
Toate acestea sunt tragice, dar toate sunt temporare.
S-ar putea să țină o viață întreagă, dar mânia lui Dumnezeu ține în veci.
Una din convingerile care e parte din stâlpii acestei conferințe (și am zis-o în fața liderilor) -
creștinilor (și sper că acest lucru este adevărat despre voi) le pasă de toate suferințele.
Creștinilor le pasă, simt și se poartă în mod compasionat cu privire la orice suferință și în mod special
suferința eternă.
Câte texte am cu privire la aceasta? Șase.
Vreau să spun 6 lucruri despre mânia lui Dumnezeu. 5 sau 6.
1)  Mânia lui Dumnezeu este teribilă și eternă
Rom. 2:7-8 - „Şi anume, va da viaţa veşnică celor ce, prin stăruinţa în bine, caută slava, cinstea şi nemurirea;
şi va da mânie şi urgie celor ce din duh de gâlceavă, se împotrivesc adevărului şi ascultă de nelegiuire.”
Viața veșnică - mânie și urgie.
Și faptul că mânia și urgia sunt contrastate cu viața veșnică are cel puțin implicația că acestea sunt
mânie și urgie veșnice.
E confirmat în 2 Tesaloniceni 1:8-9 - „la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică, de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui.”
Deci primul meu punct despre mânia lui Dumnezeu e că este teribilă - iau aceasta din cuvântul „urgie”
și este eternă, cum spune la 2 Tes. 1:9.
2) Mânia lui Dumnezeu este prezentă - a început deja
Romani 1:18 - „Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi
împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”
În America astăzi n-ar fi greșit a spune că suntem în colaps moral la toate nivelele societății și
ne coacem pentru judecată.
Este o declarație adevărată, cred eu.
Dar e derutantă, căci colapsul este judecată.
Și dacă vreți să citiți cum e lucrul acesta, nu voi citi acum, dar citiți restul capitolului 1 din Romani
și veți vedea ce vrea să spună Pavel prin activitatea prezentă a mâniei lui Dumnezeu lăsându-i pe
oameni în voia păcatului lor.
Deci gândiți-vă la judecata Americii în două moduri:
1. Suntem sub mânia lui Dumnezeu, e revărsată peste tot
2. E pe cale să vină
Să nu auziți că spun că trezirea nu e posibilă.
Nu, nici n-aveți idee ce poate face Dumnezeu și nu vreau ca nimeni să nu spună „Doamne, adu mânia.”
Judecata lui Dumnezeu începe de la casa lui Dumnezeu (1 Petru 4) și ca și credincios n-ai vrea s-o guști,
dacă cei neprihăniți de-abea sunt salvați.
Roagă-te pentru trezire, înviorare, pentru biserici sănătoase și mărturie puternică, pentru lucruri minunate
să se întâmple în Biserica lui Hristos.
Acesta a fost nr. 2 - e prezentă.
3)  Mânia lui Dumnezeu vine prin judecata finală
Capitolul 2:5 - „Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie
pentru ziua mâniei și a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu.”
Deci e și așa și așa - adică e prezentă, prin faptul că Dumnezeu îi lasă pe oameni în voia imoralității lor,
a păcatului, a robiei răutății și-și adună mai multă mânie în timp ce-i lasă în voia mâniei.
4)  Mânia lui Dumnezeu e din cauza păcatului nostru, care schimbă slava lui Dumnezeu cu slava omului.
3 texte puse împreună aici:
Romani 3:23 - „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.”
Ce înseamnă aceasta?
Romani 1:23 - „au schimbat slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană... ”
Romani 3:9 - „toţi, ... , sunt sub păcat,
după cum este scris: "Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.”
Romani 3:19 - „orice gură să fie astupată” - adică nimeni să nu-L poată acuza pe drept pe Dumnezeu
de mânia Lui.
Este total justificată, este în mod complet dreaptă și neprihănită, datorită a cât e de serios să schimbi
slava lui Dumnezeu cu orice altă slavă.
5)  Mânia lui Dumnezeu este dreaptă.
Am spus deja lucrul acesta.
Voi accentua în felul acesta: Romani 3:5 - „ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când Îşi
dezlănţuieşte mânia? Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?”
Cu alte cuvinte, nu e nedreaptă, ci complet dreaptă.
6) Mânia lui Dumnezeu este prerogativul lui Dumnezeu, nu al nostru.
Aceasta    e marea diferență dintre islam și creștinism.
Romani 12:19 - „Prea iubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu; căci
este scris: "Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti", zice Domnul. Dimpotrivă: dacă îi este foame
vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea, căci dacă vei face astfel, vei grămădi
cărbuni aprinşi pe capul lui."
Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.”
Creștinii nu iau prerogativul lui Dumnezeu și nu devin mediatorii mâniei.
Noi murim pentru dușmanii noștri, nu-i omorâm.
Nu pronunțăm condamnare veșnică asupra necredincioșilor, ci-i evanghelizăm, pledăm cu ei, îi iubim,
îi chemăm, mergem la ei.
De aceea există această conferință.
Nu suntem din cei ce merg și arată mânie adversarilor noștri. Aceasta aparține lui Dumnezeu, iar El
ne-a rânduit să ne iubim vrășmașii.
Acesta a fost primul meu punct: mânia lui Dumnezeu este prima problemă peste tot în lume, în orice trib,
orice grup de oameni, orice cultură și este relevantă pretutindeni să spunem oamenilor despre ea și cum
se poate rezolva, care e al 2-lea punct.
2. În marea îndurare a lui Dumnezeu, în marea Sa milă, Dumnezeu Însuși a pășit în istorie în persoana
Fiului Său și a luat o natură omenească astfel încât să poată suferi în locul nostru propria Sa mânie
și să ne aducă la Sine într-o bucurie veșnică.
Ce Evanghelie extraordinar de glorioasă!
Lumea nici nu s-a putut gândi la așa ceva, că Dumnezeu e mânios pe ei dar a luat trup omenesc pentru a
intercepta propria Sa mânie în Isus, ca să nu aterizeze pe nimeni.
E ceva glorios, doar trebuie să crezi realitatea din spatele ei.
N-are niciun sens dacă nu ai concepția despre lume și viață pe care am descris-o de la primul punct.
Unde văd lucrul acesta în Romani?
Haideți să încercăm următoarele:
Romani 8:32 - O, iubesc acest verset.
„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi... ”
Deci Dumnezeu n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, Fiul Său etern care e chipul lui Dumnezeu și ia trup
omenesc, devine om și Dumnezeu Își dă Fiul să moară, iar în versetul 8 din capitolul 5,
„Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi” - Ok, dacă ieși de-aici și spui „O, au vorbit doar despre mânie
la conferința asta.” atunci nu știi ce este dragostea lui Dumnezeu, dacă nu știi mărimea mâniei Lui.
Nu știi ce este dragostea lui Dumnezeu.
Lumea vorbește despre dragoste, dar n-are nicio idee ce e dragostea lui Dumnezeu.
Aceasta este dragostea lui Dumnezeu „că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos” - Fiul lui Dumnezeu,
trimis de Dumnezeu în dragoste - „a murit pentru noi.”  El a purtat mânia lui Dumnezeu pentru noi,
a purtat vinovăția noastră, păcatul nostru.
Ce s-a întâmplat când a murit Isus?
Ce s-a întâmplat când a murit Fiul lui Dumnezeu?
Romani 8:3 - „Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând din pricina păcatului, pe însuşi
Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului” - a trebuit să spună „o fire asemănătoare cu a păcatului”
pentru că Domnul Isus n-a făcut păcat. El a arătat ca și noi și a fost ca și noi în toate felurile, în
afară de păcat.
„Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o
fire asemănătoare cu a păcatului.”
Puteți parafraza lucrul acesta?
El a luat trup de carne, a luat trup de carne și Dumnezeu a osândit păcatul în acea carne.
A cui carne? A Domnului Isus, Fiul lui Dumnezeu.
A cui păcat? El n-a avut niciunul.
Cum poți condamna păcatul în trupul lui Isus, când El n-a avut niciunul?
Era păcatul nostru.
J. I. Packer rezumă întreg Noul Testament prin „ispășire prin substituire.”  Acesta e tot mesajul.
Ispășire însemnând condamnare de la Dumnezeu, meritată de păcătoși, aterizând pe un substitut.
Aceasta e în Romani 8:3.
Este o dragoste de nedescris. Dumnezeu substituindu-Se pe Sine prin Fiul Său pentru a purta condamnarea
noastră, mânia Sa.
El a condamnat păcatul în trup, păcatul nostru.
Sau haideți să privim la Romani 3:25 - „Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în
sângele Lui, o jertfă de ispăşire,” - adică pentru a înlătura, a absorbi mânia - „ca să-Şi arate neprihănirea
Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte... ”
S-ar putea să ai o vedere lumească, naivă, despre Dumnezeu, care spune „El poate să ierte oricum,
să măture păcatele sub covorul Universului.”
Nu, nu poate, nu cu caracterul Său de sfințenie și neprihănire.
Fiecare păcat va fi pedepsit, fie la cruce, fie în iad.
Niciun păcat nu rămâne nepedepsit.
Deci în lucrarea lui Hristos, totul este îndeplinit astfel ca păcătoșii să poată fi justificați și ca
mânia lui Dumnezeu să fie satisfăcută și de aceea cântăm acea cântare: „Până când pe cruce unde a murit
Hristos, mânia lui Dumnezeu a fost satisfăcută.”
Aceasta cântați - Romani, rezumatul cărții Romani.
Romani 5:9 pune mânia și lucrarea lui Hristos împreună - „Deci, cu atât mai mult acum când suntem socotiţi
neprihăniţi, prin sângele Lui,” - declarați drepți, căci toate păcatele sunt iertate și toată ascultarea
lui Hristos ne este imputată - „Deci, cu atât mai mult acum când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele
Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. !”
Aceasta e mânia din vremurile sfârșitului și vă spun că există timpuri când, după ce am fost creștin de
mai bine de 60 de ani, mă înfricoșează de moarte și trebuie să mă lupt pentru credința că sunt mântuit.
Mă trezesc dimineața și mă simt vulnerabil, mă simt inadecvat, mă simt vinovat, trebuie să predic Evanghelia.
E ca și cum diavolul e specializat în săgeți de dimineață.
E un lucru teribil mânia lui Dumnezeu și vei avea nevoie de acoperământul crucii până în ziua morții tale.
Deci nu există mânie și condamnare pentru cei ce sunt în Hristos - Romani 8:1.
Și efectul final al acestui mesaj, sau a acestei mari lucrări a lui Dumnezeu în Hristos la cruce, este că
Dumnezeu este glorificat în fericirea noastră veșnică în gloria Sa.
Mă gândesc la Romani 5:2 - „Lui (Hristos) Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de
har, în care suntem, şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.”
Deci bucuria pe care o avem în viața aceasta de suferință este o bucurie în nădejdea că vom fi satisfăcuți
în mod perfect în slava lui Dumnezeu pe vecie.
Pentru aceasta ne-a mântuit.
Motivul pentru care sunt un hedonist creștin este deoarece cred că cele 2 mari doruri din Univers sunt
satisfăcute în modul acesta: al lui Dumnezeu și al meu.
Vreau să fiu fericit pe vecie, nu să sufăr pe vecie. Sunt normal, nu vreau să sufăr pe vecie, ci să fiu fericit.
Și Dumnezeu vrea să fie glorificat pe veci, aceasta e prioritatea nr. 1.
Și El a rânduit un mod ca, prin Hristos, un păcătos ca mine să-L glorifice pe El prin faptul că e satisfăcut
în El, sau cum a clarificat un frate, El devine satisfacția mea, fericirea mea și nimic nu-L face să arate
mai bine ca atunci când El e comoara mea supremă.
Acesta a fost punctul nr. 2 - Dumnezeu, în Hristos, a intervenit pentru a intercepta mânia Sa și a o suferi,
astfel încât eu să nu trebuiască s-o sufăr.
3. În mila Sa revărsată, Dumnezeu a rânduit ca această mare salvare de la mânia Sa și în fericirea Sa
nu va fi câștigată prin fapte bune, ci oricine, oriunde, orice grup de oameni să fie mântuiți de mânia
lui Dumnezeu și adoptați în familia lui Dumnezeu prin auzirea veștii și credința în Isus Hristos ca
și Mântuitor și Domn și comoară supremă, deasupra tuturor lucrurilor.
Romani 10:9 - „Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn, și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu
L-a înviat din morți, vei fi mântuit.”
Și sper că nu glumiți cu privire la cuvântul „mântuit.”
E un cuvânt vechi, evanghelic, minunat, glorios.
Dacă credeți ceea ce am spus despre mânia lui Dumnezeu, cuvântul „mântuit” este unul dintre cele mai
prețioase lucruri.
Îmi aduc aminte de o vizită ce i-am făcut-o unui bătrân în primul meu an de pastorat - Doc Widen.
Era pe moarte.
Nu-l întâlnisem înainte, eram nou ca și pastor, și m-am dus să vizitez un veteran muribund.
M-am dus la spital, am intrat în salon și m-am dus la el și m-am prezentat:
„Hello, Doctor Widen, sunt noul dumneavoastră pastor.”
Aveam 34 de ani, omul avea probabil 85 de ani, mai avea câteva ore până să-L vadă pe Domnul Isus.
Și-a deschis ochii și a zis, „Mă bucur să vă cunosc, pastore. Cel mai minunat lucru din lume e să fii mântuit (salvat).”
Nu-i minunat lucrul acesta, ca un pastor nou să aibă pe un sfânt bătrân predicându-i?
„Cel mai minunat lucru din lume, pastor John, e să fii mântuit.”
Niciodată nu mi-am bătut joc de acest cuvânt.
„Salvați timbre verzi.”  (n. tr. timbre promoționale în SUA)
Nici nu știți despre ce e vorba cu timbrele verzi, nu-i așa?
Nu vă bateți joc de el, ci iubiți-l.
Capitolul 10 versetul 14 - „Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Şi cum vor crede în Acela, despre
care n-au auzit? Şi cum vor auzi despre El fără propovăduitor?
Şi cum vor propovădui, dacă nu sunt trimişi?”
Deci credința vine în urma auzirii, iar auzirea prin Cuvântul lui Hristos.
Așa-i că sunteți de acord că acest text spune că nu există mântuire nicăieri în lume fără ca cineva să
audă vestea bună?
Aici e o mare controversă - milioane de creștini nu cred lucrul acesta.
Ei cred că dacă nu auzi Evanghelia poți fi mântuit în alt fel.
Nu e ceea ce ne învață Noul Testament.
În acea carte pe care ați primit-o în prima zi aici, am un capitol întreg exegetic în care argumentez
din tot Noul Testament.
Să nu acceptați învățătura falsă.
Nu pot chema, dacă n-au crezut, nu pot crede dacă n-au auzit, nu pot auzi dacă nu li se propovăduiește,
nu pot propovădui dacă nu sunt trimiși.
Acesta e argumentul apostolului Pavel și e cu greutate pentru noi.
Deci sarcina de a face această veste cunoscută este de importanță capitală.
Și ultimul meu punct:
4. Picioarele celor ce-și riscă viețile pentru a duce vestea mântuirii la popoarele ne-evanghelizate
din lume, sunt frumoase în fața lui Dumnezeu.
Textul la care privesc e capitolul 10 versetul 15 - „După cum este scris: "Cât de frumoase sunt picioarele
celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!"”
Lumea nu gândește așa, dar Dumnezeu da.
Mă gândesc că în această sală, fiind o ființă obișnuită la vârsta pe care o aveți, majoritatea dintre voi
nu sunteți complet satisfăcuți cu felul cum arătați.
Bărbații știu că ar putea să fie mai frumoși, puternici, mai înalți.
Femeile doresc să fi avut păr diferit, sau șolduri diferite.
Toți sunt nesatisfăcuți, nu-i așa, în afară de câțiva.
Și e ok, cred, suntem oameni simpli, obișnuiți, și e un lucru bun.
N-aș vrea să fiți distrași de prea multă gândire la propriile aparențe.
Dar vă pot prezenta o cale infailibilă către o mare frumusețe, cu autoritate biblică.
Cât de frumoase sunt picioarele celor ce-și riscă viețile pentru a spune vestea bună altora.
Vrei să fii o persoană frumoasă?
Și dacă picioarele îți sunt frumoase, cu cât mai mult restul?
Piciarele sunt urâte, miros, trebuie spălate, sclavii făceau slujba asta.
Piciarele sunt frumoase, înseamnă „Îmi place să te privesc, să mă uit la tine. Ești copilul meu și
ești frumos pentru Mine.”
Și trebuie și noi să ne vedem așa unii pe alții.
Și motivul pentru care vorbesc despre riscarea vieții - știu că introduc aceasta în text, în Romani 10,
motivul pentru care spun că riști viața e pentru că Romani e foarte clar - Romani 8:17 - dacă suferim
împreună cu El, vom fi proslăviți împreună cu El.
Dacă suferim împreună cu El, vom fi proslăviți împreună cu El.
Și această suferință se referă atât la suferințele normale ale vieții și se referă și la persecuție -
necaz, strâmtorare, prigonire, foamete, lipsă de îmbrăcăminte, primejdie, sabie, așa cum este scris
„suntem dați morții toată ziua” (Romani 8:36).
Majoritatea popoarelor ne-evanghelizate care au rămas sunt în locuri unde nu vor să mergi și îți vor
face viața grea dacă mergi acolo.
Hristos Își va zidi Biserica, nimic nu-L va opri, și a promis în Luca 21 - „Veţi fi daţi în mâinile lor până
şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri, şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
Veţi fi urâţi de toţi din pricina Numelui Meu.
Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.”
Vă vor omorî, dar nu vă îngrijorați, căci nici un păr din cap nu vi se va pierde.
„Prin răbdarea voastră, vă veţi câştiga sufletele voastre.”
Această misiune nu va fi terminată fără martiri.
Deci la sfârșitul cărții Romani, apostolul Pavel salută în primul rând în capitolul 16, în încheiere,
salută în primul rând pe Acuila și Priscila, un cuplu.
Ce sărbătorește cu privire la ei?
Capitolul 16 versetul 3 - „Spuneţi sănătate Priscilei şi lui Acuila, tovarăşii mei de lucru în Hristos Isus,
care şi-au pus capul în joc, ca să-mi scape viaţa.”
El consideră minunat acest lucru, e mulțumitor pentru aceasta.
Și tot așa va fi până când se va termina misiunea.
Aș vrea să închei cu o ilustrație.
Probabil că majoritatea dintre voi n-ați auzit de John și Betty Stan.
Au graduat de la Institutul Biblic Moody și s-au dus în China ca misionari la vârsta de 25 de ani,
prin China Inland Mission.
Era septembrie 1932 și au slujit timp de 2 ani, până în decembrie 1934.
Joi 6 decembrie 1934, comuniștii au invadat satul lor și i-au luat prizonieri. Aveau 25 de ani, amintiți-vă.
Roșii au anunțat pe străzi că acești străini vor fi executați.
Motivul: „Străinii au ruinat China.”
Creștinii au fost întotdeauna calomniați.
Ai spera să poți fi martir și să spună motivul real pentru care mori, în loc să te facă de rușine cu o minciună.
Dar așa au spus.
I-au dezbrăcat de haine ca să facă rușinea și mai mare, i-au dus la Dealul Vulturului.
Aveau un bebeluș, care a fost lăsat în sat.
Nici n-au știut ce se va întâmpla cu acest bebeluș.
Au ieșit din localitate, un soldat tânăr a ridicat sabia în timp ce John era îngenuncheat în fața soției lui,
și i-au tăiat capul în fața ei.
Ea n-a țipat. A tremurat, a căzut pe trupul său și aceeași sabie a trimis-o și pe ea la Împăratul Isus.
Nu e drum înainte în această misiune fără a exista măcar deschiderea ca acest lucru să ți se
poată întâmpla.
Dacă Îi spui Domnului Isus, „Orice, dar nu asta,” atunci nu ești un ucenic credincios.
Nu v-am chemat să veniți la această conferință pentru a vă face viața ușoară, ci pentru a face ca viața
voastră să conteze.
Deci nu vă risipiți viețile cu lucruri superficiale.
Adânciți-vă, pregătiți-vă să muriți bine, dați-vă viețile fără rezervă pentru ceea ce contează.
Apucă adevărata viață, închide televizorul, stinge jocurile video goale, adâncește-te cu
Dumnezeu, fii mult singur cu Dumnezeu.
Lumea are nevoie de oameni evlavioși, nu oameni superficiali, lumești, care să fie acordați la cultura
vremii - aceasta nu mântuie pe nimeni.
Trebuie să fii ciudat, nu la pas cu lumea, și plin de dragoste sacrificatoare și care riscă pentru oameni.
Predică-ți în fiecare zi acest text din Romani.
De fapt, vă implor să memorați tot Romani 8, dar iată sfârșitul capitolului:
„Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună
cu El, toate lucrurile?
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte
pentru noi. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea,
sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
După cum este scris: "Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat."
Totuşi, în toate aceste lucruri” - însemnați-vă această expresie - „noi suntem mai mult decât biruitori,
prin Acela care ne-a iubit.
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici
lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în
stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru.”
Acesta e mesajul vostru pentru națiuni, aceasta e speranța în suferință și nu există un mesaj mai mare
sau o nădejde mai mare.
Deci, Tată, mă rog acum ca în timp ce cântăm, să iei cuvintele care au fost rostite în celelalte mesaje,
cuvintele care au venit de la apostolul Pavel în Romani și în timp ce se formează în cântec pe buzele
noastre, Duhul Sfânt să vină acum și să aducă mișcare decisivă de la moarte la viață, prin credința în
Isus, și trecere de la confuzie la claritate cu privire la viitorul vieților noastre.
Fă viețile noastre să conteze pentru Tine, mă rog în Numele Domnului Isus. Amin.