Doamne... mi-e rușine fața
către Tine-a ridica,
pentru-a noastră fărdelege
ce e multă și e grea,
ni s-a înmulțit păcatul
și pe față și-n ascuns,
greu apasă-asupra noastră,
pân-la ceruri a ajuns.

Din strămoși și până astăzi
am fost foarte vinovați,
pentru-a noastre rele fost-am
la vrăjmașii noștri dați.
Domnul Dumnezeul nostru
de noi totuși S-a-ndurat
și pe câțiva din ai noștri
cu viață i-a scăpat.

El, în locul Lui sfânt, nouă
adăpost ne-a pregătit,
să ne lumineze ochii,
s-avem loc de odihnit,
că suntem în grea robie
dar El tot nu ne-a uitat,
chiar prin cei vrăjmași ai noștri
ne-a-ntărit și ajutat.

Acum ce să zicem Doamne,
după tot ce ne-ai făcut!
- Din poruncile-Ți slăvite
noi nici una n-am ținut...
Totuși, după ce Tu Doamne
pentru toate ne-ai iertat
și i-ai izbăvit pe-ai noștri
într-atât de minunat,

cum să-ncepem iar păcatul
să-Ți călcăm Cuvântul Tău?
- Nu ne-ai pedepsi Tu iarăși
cum am merita de rău?
Doamne, noi suntem acuma
robii care-au mai scăpat,
- rușinați plecăm spre Tine
capul nostru vinovat...