În Ziua Bucuriei, să ne-amintim de ceasul
când Iuda se dusese să-și facă slujba rea,
cum Domnu-mbărbătează pe ucenici cu glasul
de-ndemn și rugăciune, - să calce-n urma Sa.

Doamne, Te rugăm,
fă să Te urmăm
- orice-ar fi să pătimim
numai să ne mântuim.

El n-a ascuns ce cruce aveau și-ai Lui să poarte
în lume, cât Cuvântul Cel Sfânt Îl vor vesti,
că vor răbda și patimi și prigoniri și moarte
- dar Cerul și pământul în veci îi vor cinsti!

Vom plânge-atunci o clipă, iar lumea va petrece,
dar marea noastră jale se va preface-n cânt,
Hristos veni-va iarăși - și-n veci nu vor mai trece
nici noile Lui Ceruri nici Noul Lui Pământ!