Doamne, astăzi mă proştern înaintea Feţei Tale
Şi Te rog să mă priveşti... sunt eu, bulgăre de tină,
Cu veşmântul zdrenţuit şi cu sufletul pustiu
Apăsat de iarna vieţii, de îngrijorări şi vină...
Sunt eu, Tată, cu povara de regrete şi suspine
Şi cu dorul ce mă arde după scumpă pacea Ta...
M-au îngenuncheat Părinte valurile şi furtuna
Căci mi-a fost credinţa mică şi umblarea mi-a fost grea
Însă astăzi Domnul meu mă proştern în rugăciune
Şi Te rog să-mi ierţi cârtirea, îndoiala să mi-o ierţi
Te rog Doamne să-mi vorbeşti... mi-este dor să Te ascult
Chiar de-ar fi cu vorbe aspre să mă mustri, să mă cerţi...
Cât de minunat eşti Tu, Domnul meu şi Dumnezeu
Iar eu cât sunt de nevrednic, păcătos şi ne-nsemnat
Totuşi, în iubirea Ta m-ai luat cu drag la piept
Şi mi-ai spus: Să nu ai teamă! Eşti un binecuvântat!
De aceea mă înclin cu adâncă reverenţă
Şi Îţi mulţumesc de harul de-a mă şti copilul Tău
Chiar de sunt aşa de slab Doamne, Tu îmi dai putere
Să înaintez pe cale... să nu cad când este greu!

Vulcan-23-01-2025
Mary