N-am loc nicăieri pe lume
numai câte-un scurt popas,
- am pierdut Isuse totul
numai harfa mi-a rămas!

Cu ea stau plângând pe malul
apelor din Babilon,
și-Ți trimit pe vântul serii
dulcele iubirii zvon.

Numai sălcii plângătoare,
îmi știu psalmii pe de rost,
numai ele știu ce-amare
lacrimile mele-au fost.

- O, de când muream departe,
de străini și-amar răpus,
dacă n-ar fi fost cu mine
psalmii Tăi și Tu Isus!

În cântare e minunea
că mai supraviețuim
- până cântecul trăiește
eu și frații mei, trăim!

... Doamne, să mai pierd pe-atâtea
câte-ai vrut să mi le iei
dar să nu Te pierd pe Tine,
harfa mea - și psalmii ei...