În Ghetsimani

S-a aruncat cu fața la pământ,
Rugându-se Părintelui divin,
Dar îndreptând privirea cu suspin
Spre cei ce-n lut sunt spulberați de vânt.

Prea Întristat și de durere frânt
Spre cei de jos s-a aruncat senin,
Deși curgeau ca stropii de pelin
Sudorile pe lutul neînfrânt.

Cu fața-n jos, spre cei ce-n tină sânt
Robiți de rău, El s-a rugat, deplin,
Prin jerfa Lui să dăruie alin.

Cu gându-n sus, în umilit veșmânt,
El s-a rugat privind spre-al meu destin,
Prin jertfa Sa să fiu la fel de sfânt.