¹ Nebunul grăiește în inima lui
că nu-I Dumnezeu...
stricată e lumea cu fapte urâte
și piere în rău.

Nici unul nu este să facă ce-i bine
² iar Domnul de Sus
Se uită să vadă de-i vreunul cuminte
să-L caute supus.

³ Dar toți rătăciră ca niște netrebnici,
departe de har,
nu este nici unul să facă ce-i bine,
nici unul măcar...

⁴ Pierdutu-și-au mintea toți cei ce fac răul
și stau sub blestem;
pe cei buni mănâncă, pe Domnul nu-L caută,
de Cer nu se tem.

⁵ Cutremur și spaimă pe toți îi va cuprinde
când Domnul pe nor
veni-va cu slavă și mare putere
cu sfântu-I popor.

⁶ Mai râdeți voi astăzi de sfânta nădejde
a celui lovit,
dar marea salvare a lui este Domnul
Cel Sfânt și Slăvit.

⁷ O, de-ar porni din Sion izbăvirea
spre-al Tău Israel,
Tu Însuți o Doamne să fii izbăvirea
în veac pentru el.

Când Domnul va-ntoarce 'napoi pe toți prinșii
poporului sfânt,
cânta-va Israel și Iacov sălta-va
pe noul pământ...