¹ La Tine Doamne îmi înalț eu sufletul, la Tine...
² În Tine cred, să nu fiu dat vreodată de rușine,
să nu se bucure nicicând vrăjmașul meu de mine.

³ Da, toți câți au nădejdea Ta și-ascultă-a Ta povață,
în veci nu le va înjosi rușinea a lor față,
ci rușinați vor fi cei răi ce Te-au lăsat în viață.

⁴ Arată-mi Doamne-a Tale căi și-n ele mă îndreaptă.
⁵ Învață-mă, căci numai Tu ești mântuirea dreaptă,
pe totdeauna ești a mea nădejde înțeleaptă.

⁶ Adu-Ți aminte Domnul meu de marea Ta-ndurare,
de bunătatea Ta din veac cea fără-asemănare,
că veșnică e mila Ta și seamăn Doamne, n-are...

⁷ Nu-Ți aminti de-al meu păcat făcut în tinerețe
și nici de vina c-am călcat curatele-Ți povețe,
ci-adu-Ți de mine-aminte-n veac, cu mila Sfintei Fețe.

⁸ O, Domnul este bun și drept, de-aceea El arată
la cei pierduți și păcătoși cărarea Lui curată.
⁹ Și-nvață El pe cei smeriți din ea să nu se-abată.

¹⁰ A Tale căi sunt toate-n veci lumină și-ndurare
pentru aceia ce-Ți păzesc porunca cu-ascultare.
¹¹ O, iartă-mi Doamne vina mea că-mi este grea și mare.

¹² Dar care este omul ce se teme de-a Ta Față,
aceluia-i arați ce căi s-aleagă el în viață.
¹³ Și va umbla înveselit cu-ai lui, de-a Ta povață.

¹⁴ Domnu-I prieten doar cu-acei ce-n veci de El s-or teme
și care legământul Lui i-nvață-n orice vreme.
¹⁵ Eu necurmat privesc spre El - și scap de-orice blesteme.

¹⁶ Privește-mă și-ai milă, căci sunt părăsit - și-n rele.
¹⁷ Sporesc neliniști necurmat în taina vieții mele,
o, scapă-mă degrabă din necazurile grele.

¹⁸ Privește-mi Doamne vina și-mi iartă vina toată,
¹⁹ Vezi ce mulți sunt vrăjmașii mei cu ură ne-mpăcată...
²⁰ Păzește-mi sufletul, căci cred, fă-mi viața mea scăpată.
²¹ Să-mi fie neprihana scut și sfânta curăție,
că-n Tine Doamne eu mi-am pus nădejdea mea cea vie.
²² O, scapă Doamne de-orice greu pe-ai Tăi pe veșnicie!