Doar un pumn de țărână ești prietenul meu,
Da tu care înjuri pe Dumnezeu!
Privește la țărână din fața ta,
De acolo ai venit tu cândva.

Doar țărână ești în dreptul tău,
Și te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu,
Doar un pumn de țărână nimic mai mult,
Dar de Domnul nu vrei să asculți.

Ce crezi tu căci ești în viața ta,
De ești așa de mândru acuma!
Oare te crezi nemuritor,
De te înalți înaintea tuturor?

Nu ști amicul meu,
Doar un pumn de țărână ești mereu,
Doar un praf care s-a ridicat,
Apoi vântul l-a spulberat.

Nu crezi căci este așa,
Ia privește în jur acuma!
Poți să îmi spui prietenul meu,
Câți prieteni au murit în jurul tău?

De câte ori ochiul tău nu a văzut,
Pe alți care în mormânt s-au dus,
Poți să spui căci nu e așa,
Sau vrei să minți acuma.

Nu ești nimic în dreptul tău,
Un pumn de țărână făcut de Dumnezeu!
Asta este viața ta,
Și tu continui în păcat acuma.

Dacă ti-ai pune la inimă mereu,
Căci nu ești decât țărână înaintea lui Dumnezeu,
Poate te-ai opri în dată,
Din alergarea ta nebunească.

Poate ai privi sub talpa ta,
Pământul din care ai fost luat cândva!
Poate inima ta s-ar opri,
Poate chear te-ai pocăi.

Căci dacă ai privi la țărână mereu,
Ți-ai aduce aminte căci este un Dumnezeu,
Un Dumnezeu mare și minunat,
Care pe toate le-a creat.

Chear și pe tine te-a creat,
Si din țărână te-a luat!
Și tot în țărână te vei întoarce,
Poate chear la noapte.

Pune la inimă Cuvântul lui Dumnezeu,
Și adu-ți aminte de Fiul Său,
Adu-ți aminte căci ești țărână trecătoare,
Ca fiecare om sub soare.

Nu mai alerga în viața ta,
După lucruri de nimic acuma!
Adu-ți aminte mereu,
Căci ești țărână înaintea lui Dumnezeu.

Bine va fi dacă vei medita,
La lucrul acesta,
Dacă vei medita cu adevărat,
La pumnul de țărână din care Domnul te-a luat.

Să vezi dacă ești așa de important,
Cum te ți tu degrab'!
Să vezi ce importanță are un pumn de țărână,
Dacă îl valorifici în această lume.

Poți să spui ce valoare are,
O mână de țărână sub soare?
Ei bine cam atât este valoarea ta,
Cât o mână de țărână acuma.

Nimic nu ești mai mult,
Decât praful de pe drum,
Nimic nu ești în această viață,
Decât un pumn de lut frământat odată.

Poate chear ar trebui în viața ta,
Să te gândești la lucrul acesta!
Să vezi căci nu ești nimic mai mult,
Decât un pumn de țărână acum.

Nimic mai mult sub soare,
Decât țărână trecătoare,
Cam asta ești prietenul meu,
Înaintea lui Dumnezeu.

Și dacă tu realizezi în viața ta,
Căci ești doar țărână acuma!
Nu vrei să vi la Domnul Isus,
La Cel ce te-a creat atunci?

La Cel care o bucată de pământ a luat,
Și te-a creat pe tine cu adevărat,
Ba mai mult în bunătatea Sa,
Ți-a dat chipul Său acuma.

Din bucata de pământ care te-a luat,
Ți-a dar chipul Său cel minunat!
Nu ai vrea să vi la Cel ce te-a creat,
Și să Îl slujești degrab'?

Gândește-te bine ce este viața ta,
Și dacă se merită să vi la Domnul acuma,
Gândește-te căci nu ești nimic mai mult,
Decât un pumn de țărână acum.

Un pumn de țărână trecătoare,
Care se va spulbera sub soare!
Nu ai vrea în inima ta,
A căuta pe Isus acuma?

Să îți aduci aminte în viața ta,
De acest Dumnezeu acuma,
De acest Dumnezeu mare,
Nu ai vrea să vi la El sub soare?

El te așteaptă să vi cu viața ta,
La crucea Sa!
Vino căci doar un pumn de țărână ești mereu,
De aceia ai nevoie de Dumnezeu.

Amin