Vremea schimbărilor...


E vremea când împărații
Se urcă la război
În uniforme și cu arme noi
O vreme pregătită
De Domnul Oștirilor
Și timpul morții idilelor
Și-al feririi tuturor privirilor
Iar cercetează omul
Ce alerteaz-atomul
E vreme de războaie
Când omu-i smoc de paie
Cu mare foc distrugeri și apoi
Vai de popoare și vai și de noi
Adusu-Ți-am ofrandă
Talanți falsificați! ! ...
Mânia Ta, ai dat-o, l-ai lumii împărați
Orbit-ai comandanții de oștire
Și vremi de vâlvătaie
Sunt subiect de știre
O lume deșănțată
O dai spre răstignire
Și cu atâtea hoituri
Căzute în război
Rămase ne-ngropate
Vin molime pe noi
De șobolani purtate
Și-i ziua de apoi
Și-i vai de lume
Și-i și vai de noi
Convoi după convoi
Sunt opriți la porți
Vii muribunzi și morți...
Păgâni ce-și zic creștini
Vor totul să apuce
Se murdăresc pe mâini
Și răstignesc pe cruce
Noroc că vine moartea
De-și însușește partea
Cum unii șefi au toane
Se sting cei mulți
Nu doar de frig
Ci și de multă foame
Și de-un flagel ce roade
Până la os în carne
Ca să ucidă-n masă
Sute de milioane
Și-omoar-o bună parte
Și-i vai de-nsărcinate
Și cele ce au prunci
Trăi-vor prorocii
Ce se-mplinesc atunci.
Că s-a ridicat Roșul,
Meșecul și Tubalul
S-aprind-un foc năprasnic
Să-și mistuie rivalul
Totul să ia prin jaf
Să facă totul praf
Acesta fiind Gog
Din valea lui Magog
Pe ai Săi munți și văi
DOMNUL cheamă pe-ai Săi
Pe Munții părăsiți,
Pe-ai săi, cei risipiți
Prin limbi și prin popoare
Fiindcă de ei,
Îl doare!
Pe Prințul Roșului, pe Persia
Cele popoare multe,
Ce vin odat cu ele
Puhoaie câte stele
Domnul le-așteaptă
Scoțîndu-și sabia,
Cu focul gurii sale
Aruncă flacăra,
Mânia Lui aprinsă
Scutură Israel
Printr-un mare cutremur
Cum nu-avuse-se-n el
Dar Dumneazeul Slavei
Va fi mereu Acel
Ce-a fost și care vine
Și-n veci va fi cu el
Și-acea mare mulțime
O pierde-ntr-un măcel
După ce El va strânge
Întregul Israel.
Se teme tot ce-i viață
Pe tot pământu-ntins
Privind cu mare groază
La acest „Rug aprins... ”
Se cutremură munții
Și-i spaimă peste țări
Când Domnul se arată
Pe drumuri și cărări
Stânci mari va prăbuși-n
Oceane și în mări
Sufletele Doamne toate
Se vor cutremura
Când vor vedea tot focul,
Toată urgia Ta
Stăpâne Yehova! ! ! ...
Sabia dușmanilor
Se-ntoarce împotriva lor
Și piere grandoarea lor
Ca omul muritor.
Domnu-i va judeca
Prin ciumă și prin sânge
Cu grindină și piatră
La frică-i va constrânge
Și fără nici un sprijin
Rasa umană plânge!
Domnul se va sfinți
Și se va slăvi
El este DUMNEZEU
Și luptă Israele
Chiar El în locul tău.
Prorocul ce-i trimis la Gog*
De Domnul Dumnezeu
Șa cel supus cercetării
L-aruncă pe acesta
Pe culmile durerii
Dureri și a morții
La răsăritul mării
Șapte ani după a lui măcel
Israel s-o curăți tot îngropând la el
Cu-a lui arme va face
Apoi în timp de pace
Focul și nu mai taie
Lemn deloc din pădure
Încât ei vor uita de drujbă
Și secure! ...
Și iată Gog ajunge de ocară
Iar israeliții își fac curat în țară
Când stârvurile lor
În mari gropi le coboară.
Fiarele câmpului
Ca și păsări care la ei coboară
Vor fi degrabă chemate
Să fie săturate
De carne și de sânge
Strânse din cei căzuți
Că n-a rămas niciunul
Nici pe câmpii nici munți
Popoarele și Israel
De-acum vor ști mereu
Că Dumnezeu-a toate Unic Absolut
Și Veșnic
Sunt Numai Eu! ! ! ...

Se revarsă vremuri noi
Nu de pace ci război
Se despart capre de oi
Dumnezeu Este cu noi
Aprigul lui Roș convoi
Doarme-n humă și-n noroi! !


Ești acel rug care ardea
Doamne și nu se mistuia
Ești Absolutul Yehova
Gândirea și iubirea mea
Toți și toate tare-am vrea
Să ne asculți cererea:
”-Vie-mpărăția Ta”

Blându Ioan
04.10. 2024.

*Gog-Prințul Roșului
-Meșecului și al Tubalului.