Vocea Domnului


Vocea Domnului e-un tunet
Auzit prin munți și văi Alteori doar ca un sunet
Dat de vânt prin flori de tei

Când și fulgeră și tună
Toți vrăjmașii Lui dispar
În goana cea mai nebună
Dar li-e goana în zadar.

Murmurul care-l dă vântul
Pe-ai Săi slujitori i-ncântă,
Cu ochii țintiți la ceruri
Spun o rugăciune sfântă,

Ochii Domnului privesc
Omenirea în tăcere
Și celor care-L Slujesc
Dă tărie și putere,

Este lângă ei în luptă
Lovind tot ce-i necurat
Cum lui David, Marea Stâncă,
Îi dădu pe Goliath.

Îl știe pe robul Său
Și-l sprijină când i-e greu
Căci nu-i nimeni milostiv
Cum este-al
NostruDumnezeu! ! ...

Nu cereți la oameni milă
Și nici urmă de-ndurare
Că ei te privesc în silă
Că se cred cu mult mai mare
Și credincios fiecare! ! ! ...

Adevărul este Domnul
Care judecă-n dreptate
El prin ucenici dă tonul
Fiecărui om sau frate...

Nu e rob să nu greșească
În Fața Stăpânului
Nici nu poate s-o privească
Fără-ngăduința Lui! ...

Dacă n-o să ascultați
Veți trăi între Pillați.
Pe când Domnul miluiește
Chiar și robul ce-i greșește! ! !

Blându Ioan
17.05. 2024.